Amintiri

Anul trecut pe vremea asta Radu parca in curtea Spitalului Elias din Bucuresti. Aveam 1000 de ganduri, incercam sa nu ii spun cat de urgenta era de fapt situatia. Dr. intai m-a certat ca intarziasem. Apoi a verificat sa fie totul ok, s-a schimbat de 2 ori la fata si m-a bagat rapid in operatie. 2 zile mai tarziu ieseam triumfatoare pe poarta spitalului cu o mogaldeat rozalie in brate.
Acum vine la mine pe picioarele proprii, zambeste, ma pupa si pleaca sa exploreze gradina. Mai da un biscuite cainelui, mangaie pisica, se intoarce la mine zambind.
Are un an de cand imi umple sufletul cu atata bucurie incat da pe afara.
O iubesc. La multi ani copil frumos!

Rituri ancestrale si scuipatul

Suntem in vacanta. O dupa amiaza linistita la mama in curte, Lidia organizeaza linsitita niste carlige de rufe. O urmaresc de la distanta in timp ce vorbesc la telefon. Apare sora-sa. Bronzata, in chiloti, cu parul nepieptanat atarnand pe umeri. Seamana cu Mowgli. Alearga, ii ia Lidiei cosul cu carlige si il muta in gradina. Lidia protesteaza. Ii zic sa i-l dea inapoi. Ma ignora. Ma duc si il iau din gradina returnandu-l Lidiei care zambeste satisfacuta. Vine Bia in fuga, nervoasa, se opreste in fata mea, imi scoate limba si ma scuipa. Eu, in timpul asta vorbesc la telefon. Bia fuge in casa. Imi termin conversatia si ma duc dupa ea. Inchid televizorul.
- Hey! Desenele meleee....
- Copiii care nu stiu sa se poarte nu primesc desene.
- Cum adica?
- Pai m-ai scuipat.. Asta e un gest extrem de urat si nepoliticos... Sunt foarte suparata din cauza asta...
- Da?
- Da. Frumos ar fi sa iti ceri scuze...
- De ce?
- Pentru ca m-ai scuipat. Si m-a infuriat gestul tau...
- Daar... de ce?
- Pai nu imi place sa fiu scuipata... Tie iti place?
- Nu stiu.
- Atunci de ce m-ai scuipat?
- Cum de ce? De oache!
- Ce e aia de oache?
- De oache. Uite in cartea asta bunica il scuipa pe baietel sa nu il deoache. De aia te-am scuipat si eu...