Cand eram mica si pitica, Ajunul avea o semnificatie aparte pentru mine... Era seara cand impodobeam bradul cu tata (care in restul timpului era muuult prea ocupat sa isi petreaca timpul cu noi), il faceam frumos pentru Mosul, aveam impresia ca daca ii place Mosului mult, ne va da cadouri mai numeroase si mai frumoase. Tata monta bradul in sufragerie, dupa ce ascultam cu sufletul la gura cum il ciopleste pe scara blocului, punea luminitele apoi ne dadea noua sa punem globuri, dulciuri si beteala. Din bucatarie se imprastiau miresme de Cozonac cald si piftie, de sarmale si placinta de dovleac care ne umpleau gurile de apa si mintea de nerabdare.
La 12 noaptea masa era pusa in sufragerie, la televizor era Singur Acasa (sau Masca) si noi mancam, in asteptarea Mosului cel bun si darnic. Pana terminam de mancat darurile frumos impachetate apareau ca prin minune sub brad, saream pe ele cu bucurie frenetica, le desfaceam pe rand, bucarandu-ne una de cadourile celeilalte si adormeam tarziu in noapte, in sufragerie pe canapea, sub bradul luminat.
Au trecut ani buni de cand n-am mai simtit aceeasi bucurie de sarbatori. Anul acesta visez sa simta si copilul meu macar o particica din ceea ce am simtit eu ani la randul.
Și la mine acasă era superb când îl așteptam pe Moșu'. Acum abia aștept să fiu eu Moșu' :)
RăspundețiȘtergere