CUCUIUL

Ieri am avut o zi nașpa (cu ș ca acum am diacritice). Mândra mea a picat dis de dimineață cu capul de muchia de la patuț. Eram amândouă în dormitor, făceam patul... Mă rog, eu făceam patul, ea sărea în el, și mi-a picat la picioare cât era ea de lungă. Și m-am panicat rău de tot, vedeți voi, în toata cariera ei de cățărătoare, mândra mea nu a picat niciodată în halul ăsta. Buun, am luat copilul în brațe și fuga la bucătărie să îi pun o lingură să nu facă cucui bietul copil. Care biet copil nu stătea neam să ii pună mă-sa nimic pe bubă... Urla și făcea: "auauauauau"... Pasul 2, am luat o jucărie de dentiție din congelator și i-am dat-o în mânuță să o pună singură pe cucui. A fost cea mai inspirată idee deoarece i-am dat ceva nou și interesant de făcut, a uitat imediat de urlete și durere. Se uita în oglindă, îsi lipea jucaria de frunte și făcea "au".  Pentru că mi s-a părut că s-a lovit rău (și pentru că sunt o mamă paranoică) am sunat și pediatra care mi-a spus  să duc copilul la spital să îi facă o tomografie să ne asigurăm că e totul ok. Evident că paranoia a atins cote maxime. Pe de o parte vroiam să știu că e totul ok, pe de alta nu prea îmi surâdea ideea de a radia inutil copilul... Ca să nu mai spun de faptul că ar trebui cumva sedată (un copil de 1 an și 3 luni NU stă nemișcat in tomograf). Și m-am pus pe dat telefoane și intrebat pe toată lumea ce și cum. Decizia finală a fost să o ținem sub supraveghere și, la cel mai mic semn de pericol, să fugim cu copilul la spital. S-a dovdit a fi o decizie perfectă, copilul e ok, cantă, se joacă, dansează... Ma rog, face toate chestiile pe care le face un copil normal la vârsta ei, plus alte chestii pe care le fac copiii mai mari...

Asa arată o mândră mică și cucuiată: