Dileme

Urla netul de invatatoarea aia care s-a revoltat ca n-a primit destula spaga. Eu am suferit toata copilaria pt ca mama a refuzat cu indaratnicie sa dea spaga. Nu am luat niciodata premiul I, sufeream in tacere cand toata clasa avea coronita si eu aveam media 9 la desen, lucru manual sau muzica. Nu intelegeam de ce nu ma iubeste invatatoarea, de ce nu imi spune ce am gresit, de ce nu ma corecteaza. Daaar, pe mine asta m-a incapatanat... M-a facut sa invat perfect, astfel incat, la sfarsitul clasei a IV-a sa stiu sa scriu corect (urat, dar corect), sa citesc muuulte carti si sa socotesc... oh, well, hai sa zicem ca nu poti sa stii totul in viata asta. La sora'mea mama si-a pastrat incapatanarea, dar sistemul evoluase. Ea la sfarsitul clasei a IV-a schimbase vreo 6 invatatoare, abia citea iar scrisul era cu adevarat o problema.
Avand in vedere ca stiu cam ce se poate intampla in cazul in care nu cotizezi, oare asta e un risc pe care sunt dispusa sa mi-l asum in cazul copilului meu?
O blamez pe invatatoare. O blamez pt ca n-a stiut sa se opreasca, n-a stiut cum sa se exprime. E genul de om invatat ca primeste indiferent de circumstante, care a uitat expresia: "Calul de dar nu se cauta la dinti" Si nu-si aminteste nici de aia cu: "Nu musca mana care te hraneste". A fost proasta, ok! Dar, slava domnului ca fi-mea nu are inca varsta necesara pt a fi interata in sistem. Imi permit sa nu stiu daca voi da sau nu flori la invatatoare.
***
Si acum sa trecem la ganduri mai frumoase:
- Maaamiiiii! Viau susetaaa!
- Nu!
- Hmmm, atunci, da-mi plastilina!
- Bine, mama!