Eram afara, intindeam rufe. Bia cu Lidia in sufragerie. La un moment dat aud trosc si Lidia urland. Intru repede sa vad daca nu cumva si-a spart capul. O vad pe Bia cum isi reia rapid locul in pozitia in care o lasasem cu un zampet maaare pana la urechi pe fata. Alerg sa o linistesc pe cea mica, care ulra din toate puterile. Vazand ca nu o bag in seama, Bia imi da de 2-3 ori tarcoale, apoi ma bate pe umar.
- Mami, vino sa iti zic ceva la ureche.
Ma aplec si continua soptit:
- Mami, vezi ca asata mica o sa zica ca am batut-o eu, dar eu nu i-am facut nimica, nu stiu de ce minte asa, o sa ii creasca nasul ca lui Pinochio, ca eu nu i-am aruncat nici o jucarie in cap, nici nimic.
- Ok. Zic, o iau pe Lidia in brate si merg in dormitor sa o schimb. Bianca ma urmarea. Dezbrac copilul. Bia dadea ture in jurul meu...
- Mami, vrei sa iti spun adevarul?
- Care adevar?
- Adevarul, adevarat, vrei sa iti spun adevarul adevarat?
- Hai zi..
- Stii, Lidia facea galagie si nu ma lasa sa ma uit la desene, si m-am enervat ca nu auzeam ce zice Onchao si i-am luat jucaria din gura si am batut-o cu ea in cap. Si atunci a inceput sa urle mai tare si nu am mai putut sa ma uit deloc la desene.
- Asa... Dar stii ca ai batut-o degeaba, e mica, nu a inteles nimic din ce s-a intamplat.
- Am vazut... data viitoare dau TV-ul mai tare.
- Si nu ma mai minti?
- Pai am spus adevarul adevarat, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu