Aseara m-am bagat la somn pe la 11 jumate. Lidia a inceput sa se agite imediat ce m-am asezat in pat asa ca a mai durat o perioada pana sa reusesc sa adorm. Si cred ca nu m-am dat seama ca am adormit.
M-am trezit pe la 1 ca iar se foia copilul. Am pus-o la san si am dat sa adorm din nou. Nu am mai reusit. Ma uitam pe pereti. La un moment dat o aud pe Bia boscorodind ceva in camera alaturata. Apoi incepe din nou Lidia sa se agite. O pun la san exact inainte sa intre mama cu Bia. Imi zice ca e somnambula, sa o linistesc eu ca ea nu poate. O trimit dincolo pana adoarme Lidia. Greu. Se tot foia si nu reusea deloc sa adoarma. Ma uit la geam, observ ca am uitat sa trag jaluzelele si luna lumineaza cam tare. Semi-linistesc copilul, cat sa ma dau jos din pat sa trag jaluzelele. Zaresc vecinul care fumeaza in chiloti la geam. Zambesc, trag jaluzelele si dau sa ma intorc la copil. Descopar un alt mobilier decat cum il lasasem eu. Perdeaua se facuse visinie, patul se transformase intr-o canapea, copilul nicaieri. Dupa un scurt moment de panica imi zic ca visez si ca e musai sa ma trezesc sa caut copilul. Ma straduiesc sa deschid ochii. Nu reusesc sa disting nimic in intuneric. (Ce idee fantastica am avut si eu sa trag jaluzelele!!! ). Aud niste zgomote ciudate in coltul camerei. Ma gandesc ca avem soareci si dau sa ma ridic si sa aprind lumina. Descopar cu stupoare ca nu pot sa ma misc. Mainile si picioarele imi sunt tintuite de saltea, grele, fara viata. Pe piept ma apasa ceva greu, nu pot sa respir de greutate. Dau sa il strig pe Radu, ma aud strigand in gand dar gura nu se misca, laringele nu scoate nici un sunet. Am stat asa cateva minute bune in intuneric, panica si disperare. Brusc, mainile au reusit sa scape de stransoare. Le-am intins sa indepartez apasarea de pe piept. Descopar ceva moale, cald si dulce dormind linistita cu capul pe burta mea si picioarele pe fata mea. Respir usurata, mut copilul, beau o gura de apa si ma culc la loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu