Ca am un copil minunat stiti deja... Ca nu mai contenesc sa o laud iara stiti... Sa va povestesc din nou cat de minunat este copilul meu:
-cand am ajuns acasa de la spital cu ea s-a pus pe urlat. Si nu o mai linistem cu nimic. I-am facut supliment de lapte praf, ca am zis ca nu ii mai place țâța. S-a dovedit ca facuse caca si vroia schimbata. Apoi s-a linistit.
- copilul meu a avut colici de la 5 zile pana la 4 luni. In ciuda faptului ca ii bolborosea burta, ca ii dadeam (dobitoaca am fost) Espumisan in cantitati industriale, ca o durea ingrozitor, cand o luam in brate se linistea brusc si zambea larg de parca as fi fost eu cel mai minunat panaceu din lumea asta. Aceeasi strategie am reusit sa o aplic cu succes si in cazul durerilor dentare.
- de lapte de mama s-a lasat singura, fara regrete si fara scandal atunci cand a simtit ea ca parca as vrea si eu sa beau mai mult de o bere seara.
- la wc face singura fara sa imi bat eu capul vreun pic. Atat, cand am vazut ca e dornica sa faca pisu in alta parte decat in pampers i-am cumparat niste chilotei cu pesti si piscute. I-am zis ca plange pestele daca face pisu pe el. Acum are un an si 8 luni si nu face pisu nici noaptea in pampers.
- cand pica si se loveste, se ridica, se scutura si merge mai departe. Nu plange decat daca se loveste rau de tot. Si atunci se opreste instant cand o iau in brate.
Nu e perfecta, e rasfatata, se da cu curu de pamant destul de des, face ce vrea ea din mine si din tac'su, daaar, e copilul meu minunat si nu imi mai trebuie nimic altceva...
Nu eram pregatita pt ea, dar a avut grija sa imi arate ca viata cu un copil nu e deloc asa grea precum mi-o inchipuiam eu. Daca mi-ar garanta cineva ca si urmatorul va fi la fel, imediat m-as pune pe treaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu