Bianca trece printr-o faza nervoasa rau. Bate pe toata lumea, ne cearta pe toti: "Mami, nu supaia Bianca!", se da cu fundul de pamant cu orice ocazie, cat de mica si asa mai departe.
Ieri iesisem in oras sa facem niste cumparaturi. Printre cumparaturi erau si mezeluri, niste actimel, niste barni sa alte prostioare. S-a asezat in cur in mijlocul strazii (da, strada aia pe care merg masinile de obicei) si nu s-a dat nicicum urnita de acolo. Eu aveam 3 sacose intr-o mana, geanta pe celalalt umar si o tineam de mana. Bianca se tavalea in mijlocul strazii si urla: "Mamiii, veau Baniii! Da-mi Baniii!". Atitudinea care functioneaza de obicei la mine era total inutilizabila in situatia data. Nu puteam nici sa o las acolo, si sa astept sa se calmeze (doh, chiar treceau masini pe strada), nici nu aveam cum (fizic) sa o iau in brate, sa o pun pe trotuar si sa o las acolo sa isi faca de cap. Drept urmare i-am dat nenorocita aia de prajitura injurand printre dinti. Am continuat drumul. Am ajuns la farmacie. Cat timp eu incercam sa stau la rand, fi-mea se postase in usa farmaciei si isi manca prajitura. Protesta vehement ori de cate ori incerca cineva sa intre ori sa iasa din farmacie. Am lasat-o in ale ei, am cumparat ce aveam de luat si am iesit amandoua. Inutil sa spun ca in cele din urma, ca sa ne intoarcem acasa a trebuit sa o car 2 etaje in brate pe scari, ca mi s-a rupt o plasa in timpul asta, ca a urlat imediat ce am pus-o jos ca sa adun ce imi picase din sacosa si sa le reorganizez in plasele ramase.
Nervii mei nu mai exista! Deloc! Si-au luat campii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu