Zapada e singurul lucru care ma face sa ma bucur ca in copilarie. In fiecare an astept cu nasul lipit de geam sa ninga, astept sa se si opreasca, sa dea soarele si sa ies la bulgareala. Anul asta am asteptat-o alaturi de Bia, am trait prin ea bucuria de a te trezi dimineata si a descoperi ca afara e totul alb. Nu m-am mai bucurat ca in anii trecuti. Azi trebuia sa plecam cam 100 km. Cred ca nu o sa reusim :(
In rest, cine vine afara?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu