Seara. Bianca se joaca cu plastilina in mijlocul sufrageriei. A primit de ziua ei niste plastilina care miroase foarte apetisant. Atat de apetisant incat, de cate ori se joaca fi-mea cu plastilina, eu ma apuc sa gatesc. Motiv pt care las copilul in treaba lui, pe tac'su la calculator langa ea, si fug in bucatarie sa fac mancare. Nu apuc sa aleg oalele pe care le voi folosi ca apare mandra zambind complice.
- Mamiiii! Vino iepede! A facut potii!
- Ce prostii ai facut mama?
- A mancat patilina!
- Ai mancat plastilina?
- Daaaa! (Si rade cu toata gura, dezvelindu-si dintii verzigalbenirosiialbastri)
Ma sperii, o cert, caut cutia sa vad daca e mancabila plastilina. Nu o gasesc. Injur in gand. Tot in gand ii multumesc nasului pt cadoul inspirat. Respir adanc si gust plastilina. E sarata si are gust de faina. Respir usurata.
- Mami? Ti-a placut plastilina? Mai mananci?
- Nuuuu! Niciodata nu mai mananc patilina!
- Bravo mama! Sa nu mai mananci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu