Tobogane

Ieri am fost in parc la singurele topogane semiutilizabile din oras. Am mai scris despre asta acum ceva timp, nu mai detaliez aici.
Eu stateam la prindere, fi-mea sus pe tobogan.
- Da-teee a paaaaateeeee!
- Mami, daca nu te prind eu o sa cazi fix in nas! (se mai intamplase asta si cu alta ocazie)
- Nuuu! A paaaaaaateeeeee!
- Mai mami, hai, da-te si stau si eu aici.
- Te bobesc, da-te a pateeee!
Buun asa! Fi-mea ma apara pe mine. Zic:
- Bine, dar sa nu te aud ca plangi daca pici!
- Tai acolo!
O ia la vale pe tobogan. Aterizeaza intai in picioare, apoi pica cu botul in nisip. Se ridica. Se uita stanga-dreapta. Se scutura de nisip pe fata.
-Si inc-o data!
Fuge spre scrile toboganului, se urca iar.
- Mami, acuma vrei sa te prind?
- Nuuuuu! Peacaaa!
OK, plec. Iar o ia la vale pe tobogan. Iar pica in nisip. Trece o baba. Aud vag: "Vaiii! Saracuta!" Incepe si plange. Se uita la mine. Nu zic nimic. Tace.
- Mami, acum ma pizi?
- Da, mama. Te mai dai singura?
- Nu! Cad.
- Bine, hai sus, ca te prind eu!
Se urca inistita pe toboan. Din varf ma striga, cu gura pana la urechi.
-Hai, mami, ma pizi?
- Da! Aici sunt!
Isi da drumul fericita la vale si aterizeaza la mine in brate. Ma pupa si se suie din nou.