Anul trecut pe vremea asta Radu parca in curtea Spitalului Elias din Bucuresti. Aveam 1000 de ganduri, incercam sa nu ii spun cat de urgenta era de fapt situatia. Dr. intai m-a certat ca intarziasem. Apoi a verificat sa fie totul ok, s-a schimbat de 2 ori la fata si m-a bagat rapid in operatie. 2 zile mai tarziu ieseam triumfatoare pe poarta spitalului cu o mogaldeat rozalie in brate.
Acum vine la mine pe picioarele proprii, zambeste, ma pupa si pleaca sa exploreze gradina. Mai da un biscuite cainelui, mangaie pisica, se intoarce la mine zambind.
Are un an de cand imi umple sufletul cu atata bucurie incat da pe afara.
O iubesc. La multi ani copil frumos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu