sâmbătă, 30 noiembrie 2013

OMG OMG OMG

- Mama, mamaie s-a dus sa se intinda putin... O lasam sa doarma.
- De ce?(1)
- O doare burtica si o lasam sa stea intinsa, poate ii trece.
- De ce o doaie?(2)
- A mancat cam mult....
- De ce?(3)
- Ii era foame.
- De ce?(4)
- Nu mancase de mult.
- De ce?(5)
- A fost pe drum.
- Caie dum?
- Pe drumul de la Constanta sa vina la tine.
- Aha! De ce sa vina?(6)
 ****
O doamne! A inceput!

vineri, 29 noiembrie 2013

Meniu zilnic

Seara. Bianca se joaca cu plastilina in mijlocul sufrageriei. A primit de ziua ei niste plastilina care miroase foarte apetisant. Atat de apetisant incat, de cate ori se joaca fi-mea cu plastilina, eu ma apuc sa gatesc. Motiv pt care las copilul in treaba lui, pe tac'su la calculator langa ea, si fug in bucatarie sa fac mancare. Nu apuc sa aleg oalele pe care le voi folosi ca apare mandra zambind complice.
- Mamiiii! Vino iepede! A facut potii!
- Ce prostii ai facut mama?
- A mancat patilina!
- Ai mancat plastilina?
- Daaaa! (Si rade cu toata gura, dezvelindu-si dintii verzigalbenirosiialbastri)
Ma sperii, o cert, caut cutia sa vad daca e mancabila plastilina. Nu o gasesc. Injur in gand. Tot in gand ii multumesc nasului pt cadoul inspirat. Respir adanc si gust plastilina. E sarata si are gust de faina. Respir usurata.
- Mami? Ti-a placut plastilina? Mai mananci?
- Nuuuu! Niciodata nu mai mananc patilina!
- Bravo mama! Sa nu mai mananci.

joi, 28 noiembrie 2013

Amandina

Somnul de pranz. Era atat de liniste si pace ca m-am bagat in pat langa ea. Dupa vreo ora simt ca se foieste. Ma trezesc si o urmaresc printre gene. Se ridica in fund, cauta suzeta, da sa ma strige. Observa ca sunt fix langa ea. E somnoroasa, ii vad ochisorii grei cum ma analizeaza. Ia suzeta si o baga in gurita. Se razgandeste. O scoate si se uita la ea mirata. Se mai uita un pic la mine. Ma mangaie pe par si ma pupa zgomotos pe obraz, apoi se intoarce cu spatele si mi se culcuseste in brate. Adoarme la loc. Eu inca nu, respir incetisor de frica sa nu o deranjez. O pup usurel pe parul moale si carliontat inainte sa adorm.
Asa e ea cateodata, dulce si insiropata ca o amandina.

miercuri, 27 noiembrie 2013

Ataaaaat

Cand ideile n-o sa se mai invarta ametitor in capul meu, lovindu-se de teasta si provocandu-mi dureri ametitoare o sa va spun mai mult decat ca Bia are o masea noua. Doar atunci.

Control

Eram gravida si se anuntase control medical la mine la munca. Eu aveam aproximativ burta asta:

Intru in sala amenajata pt control, imi ia tensiunea, imi masoara glicemia, imi verifica auzul, tot tacamul. Apoi ma dau deoparte ca sa ii raspund asistentei la niste intrebari de rutina: boli cronice eu sau rudele apropiate, etc.
Cand imi aud urechile:
- Ultima menstruatie?
- 11 febuarie (repet, eram gravida in 7 luni)
- Si banuiti ca ati fi insarcinata?
- ?!?
(nu, am inghitit un pepene, d'aia arat asa)
- Aaaa... ma scuzati, nu am observat!
- Nu face nimic!

marți, 26 noiembrie 2013

Moments

Azi, ne gadilam. La un moment dat se opreste serioasa:
- Mami. Ai batii? (baterii)
- Nu mama, eu nu functionez cu baterii, eu beau cafea! Dar tu, ai baterii?
- Daaa!
- Ai baterii?!? Unde mama? Unde sunt bateriile tale?
- Aici, la pate! (spate)

***

Se juca concentata cu lego. La un moment dat se ridica, pleaca de langa mine cu mana intre picioare. O urmaresc. Se duce la baie si se pune cu fundul pe WC. Raman masca. Face pisu in pantaloni, se da jos, vine la mine.
- Mami, ute, a facut pitini!

miercuri, 20 noiembrie 2013

Buna dimineata!

Ieri am avut fericita idee de a dormi la pranz cu ea. Ideea in sine a fost buna, m-am trezit dupa 3 ore de somn, odihnita si rabdatoare, mama perfecta! Noaptea am avut probleme. Pe la 1 inca numaram oi. La 2 mi-am deschis laptopul si am parasit oile. La 3 am adormit, la 7 a dat mandra trezirea. Ea era odihnita, dormea deja de 10 ore. Eu? Oh well, poate dorm si azi cu ea.
Cum Murphy insista sa imi demonstreze ca are dreptate, in loc sa imi beau cafeaua linistita in timp ce ingerasul meu de copil se uita la desene, azi, fix azi din toate zilele din lume, fi-mea are chef de joaca. Si-a adunat jucariile si mi le-a adus in brate. Le loveste cu capul de masa ca apoi a mi le dea sa le pup. Fuge prin casa in cautare de alte plusuri pt pupat. Se piteste si tipa: "Maaaami! Gasete-ma!" All in all, ea face ce fac de obicei copiii de varsta ei. Mie imi bubuie capul de nesomn.
Se pare ca ma incadrez in stereotipul de mama cu creierii svaiter. Majoritatea postarilor mele sunt despre caca, somn si iarasi caca.

marți, 19 noiembrie 2013

Progrese

Pana am dus-o la baie s-a scapat pe ea. Am pus-o pe WC s-a scapat un pic pe ea. O pun pe WC si ii zic: "Stai un pic aici, sa iti aduc haine sa ne schimbam!" Cand intru cu hainele in baie fi-mea isi daduse jos nadragii, chilotii si tragea cu incapatanare de body. Yuhuuuu! A invatat sa se dezbrace mandra mea!
Si pt ca reciproca nu e intotdeauna valabila, aseara, dupa baie, i-am dat chilotii si sosetele sa se imbrace. Nu a reusit. Deloc. S-a ofticat maxim.
Azi dimineata s-a trezit cantand "Multi ani traiasca!" Face 2 ani! Nu-mi vine sa cred cat de norocoasa sunt ca o am.

luni, 18 noiembrie 2013

We're back!

Cum am intrat pe usa m-a intrebat:
- Mami, unde-i copoianul meu?
I l-am aratat,  l-am sters ca trebuia dezinfectat (era sh), si am lasat-o in pace. Toata seara s-a dat pe topogan. Nici desenele nu o mai interesau. De dimineata, pe  la 6 aud:
- Mami! Hai la copoian!
Am mai lungit-o eu vreo ora, apoi am lasat-o la topogan. Acum isi da papusile pe el.
Consider ca a fost cea mai buna investitie pe care am putut vreodata sa o fac

vineri, 15 noiembrie 2013

Anunt

Whoooooo! Plec la munte, plec la munte, plec la munte, plec la munte!!!!!!
Si pt ca aceasta activitate nu include si Bianca, va las cu un filmulet, ne vedem luni!


joi, 14 noiembrie 2013

Independenta (2)


Ieri am iesit in sfarsit din casa. Si ce daca a fost urat afara? Noi am mers la masinute. I-a dat bani si am dat sa intru cu ea sa isi ia fisa pt mainute.
- Nu! Tai aici! Siguia!
- Vrei sa iti iei singura fisa?
- Da! Fata maie!
(m-a bufnit rasul) M-am asezat undeva unde sa o pot vedea si am urmarit-o cum se duce la tejgheaua un pic mai inalta ca ea, se spanzura cu manutele de margine, tranteste 2 lei pe masa si incepe sa strige:
-FISAAAA! Da-mi fisaaaa!
Vanzatoarea, amuzata o intreaba:
- Vrei fisa pt masinute?
- Da! O fisa te iog!
(Ii da asta fisa)
-Mutumec! Ia banii!
Asteapta Bianca sa ia vanzatoarea banii, apoi iese triumfatoare din magazin. O ajut sa se urce in masinuta si bag fisa.

miercuri, 13 noiembrie 2013

It's the little things in life

De cele mai multe ori sunt morocanoasa. Ma enerveaza cele mai mici lucruri. Asta pt ca toata rabdarea de care sunt eu capabila e indreptata catre ea. Aseara m-am amuzat copios.
De cand e bebe mic ma straduiam sa ii gasesc o jucarie cu care sa doarma. Am renuntat cand am observat ca daca ii pun o jucarie in pat, fi-mea se joaca cu ea si uita sa mai adoarma. Nu, nu obosea jucandu-se ca apoi sa adoarma cu jucaria in brate. Se juca la infinit, devenea morocanoasa, urla, etc. Asta cand era bb mic. De vreo cateva zile se culca cu un bebe de jucarie. Il are de vreun an, nu a prezentat vreun interes pt el pana acum cateva zile. Acum il ia peste tot, ii da suzeta, ii da sa manance cu lingurita, il leagana sa adoarma, ii canta. Ma cearta teribil daca, in timp ce ea doarme, eu indraznesc sa il dau jos din pat.
Aseara se plictisea si mi-am adus aminte cum ne jucam noi cand eram mici. Asa ca, i-am pus doua scaune fata in fata si am intins o patura peste ele. A rezultat un fel de tunel/cort de care mandra a fost foarte incantata. S-a jucat vreo juma de ora de una singura. Intai l-a explorat mergand de-a busilea de la un capat la altul. Apoi si-a adus bebele. A gasit o metoda sa il legene pe patura. Apoi i-a adus o perna si i-a facut patul in cort. Iesea din cand in cand sa ne zica sa facem liniste ca bebe doarme. Cu greu am convins-o sa plece la culcare. A adormit fericita cu bebe in brate, nu inainte sa ii fredoneze toate cantecelele pe care le stie. Juma de ora mai tarziu, s-a trezit cautand bebele. Apoi suzeta. Si iar bebele. A fost amuzant.
Ceea ce vroiam eu sa spun de fapt e ca, desi are vreo 2 lazi pline cu jucarii, si inca alte nenumarate jucarii imprastiate haotic asezate ordonat in toata casa, tot mai interesante sunt jucariile handmade, alea care ma implica si pe mine, macar un pic.

marți, 12 noiembrie 2013

Cum mi-am petrecut week-end-ul

Sambata s-a plans toata ziua ca o doare capul. Si a fost cea mai maraita. Aveam treaba. Am expediat-o la soacra-mea si am plecat la Ploiesti. Toata ziua am stat cu inima cat un purice. Seara avea febra. Nu mare, dar suficient cat sa ma ingrijorez. I-am dat Brufen. E un  fel de Nurofen dar cu alte E-uri. De la asta nu o doare burta, si isi face foarte bine treaba. A scazut imediat febra. Nici de cap nu s-a mai plans. La culcare i-am verificat dintii. 2 masele incearca sa isi faca loc la ea in gurita. Sper ca de aia are febra, e maraita, etc. Nu cred ca ma iert prea curand daca ia raceala de la mine. Duminica am fost la botez, toate bune si frumoase, am sunat acasa sa verific copilul soacra-mea era ok, copilul mai bine ca niciodata. Am ajuns acsa pe la 11, dormea invelita(?!?), linistita, fara probleme. Pleaca socra-mea acasa, imi pun o bere  un suc si ma asez la laptop. Urla copilul. Merg si ii dau suzeta, urla in continuare. Se dezveleste, ia suzeta si adoarme la loc. Ma intorc la sucul meu, in 10 min urla iarasi. Injur. Merg sa vad ce are. Ii dau suzeta, mi-o arunca cat colo. O intreb daca vrea lapte, zice da, il chem pe tac'su si merg sa ii incalzesc laptele. Urla dupa mineeee. 1 minut a trecut pana m-am intors, avea lacrimile innodate in barbie si il pocnea pe tac'su. Ii dau laptele se linisteste si adoarme. La 12 se trezeste iara, vrea "pisu la veceuuuuuuuuu!!" la 1 jumate din nou, la 3 deja ma apucasera nervii, la 4 ma obisnuisem, la 5 m-am impacat cu situatia, la 6 era treaza de tot.
Luni a tinut-o tot intr-o maraiala. La pranz cand o leganam, deja imi picau ochii in gura, Adoarme, zic: "Mananc si ma bag si eu langa ea!" Zis si facut. M-am pus eu langa ea a inceput foiala in somn. N-am reusit sa atipesc. Auzeam fix orice zgomot din casa. Intr-un final am adormit doar ca sa ma trezesc 20 min mai tarziu, buimaca, in timp ce fi-mea ma certa ca nu am lasat papusa sa doarma cu ea in pat.

In concluzie, sper ca ati avut un week-end mai dragut, si ca nu va dau maselele.

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Mana rupta!

Cat de mama denaturata sunt eu v-am mai povestit. Ca o las sa faca lucruri considerate periculoase pt copiii, si asta o stiti. Ca nu o las sa se dea cu fundul de pamant pe unde apuca, si nici sa manance ciocolata, si asta stiti. Dar aseara, aseara cand veneam de la tara, dupa o zi frumoasa, in care s-a jucat si a topait peste tot, o tineam de mana sa traversam strada. Insist sa fac asta, in ciuda independentei copilului meu. Ea mai protesteaza din cand in cand, ca mnah, e fata mare, poate sa traverseze si singura. Si a tras de mana, sa treaca singura strada. Nu i-am dat drumul. Am simtit cum ii pocneste incheietura. Si a inceput sa urle. Era noapte, nu puteam sa vad daca s-a umflat sau nu. Urcam in casa, copilul plange in continuare ca o doare mana. Si nu o misca, deloc. Ii dau o jucarie rece de la congelator. Urla in continuare. O dezbrac si verific daca nu cumva e umflata sau vanata. Intre timp ii dau sa tina jucaria in mana ranita. O ia cu incredere. Rasuflu usurata. Nu e umflata. E ok! Imi povesteste o prietena ca fetitei ei i s-a umflat mana abia a doua zi... Iar ma panichez. Cum pana mea pot sa ii fac eu rau copilului meu?!? Nu mai plange. Foloseste mana normal... O bag la somn. De dimineata iar plange ca o doare mana si sa o pup. Ma aplec sa o pup si sa verific. Imi intinde cealalta mana. Ma bufneste rasul. Insista sa o pup. Pup fata, si mergem impreuna sa ne facem toaleta de dimineata.

vineri, 8 noiembrie 2013

Somn

De cand a aparut Bia parca ma trezesc non stop la ore matinale. Tin minte vag ca, pe vremea cand era inca in varianta mini si nu facea diferenta intre noapte si zi, se trezea undeva pe la 10-11. A durat putin si oricum se baga la somn pe la 2-4 dimineata deci, compensa. Mandra mea a fost o persoana matinala dintotdeauna. Spre deosebire de tac'su ea se trezeste cu usurinta dimineata, se joaca mai cu placere dimineata. Maraielile incep dupa pranz. Seamana cu mine la aspectul asta (na! ca nu am fost numai mama purtatoare). Pe de alta parte, Radu are mari probleme cu somnul dimineata. La el e muuult mai usor sa munceasca toata noaptea si sa se trezeasca dupa 12, decat sa se trezeasca la 8 si sa se apuce de munca. Deci, va inchipuiti cum e la noi in casa dimineata? Eu alerg dupa Bia, el mormaie de somn. Copilul chiuie eu fac: "Shhhh! Doarme tati!" Face si ea "Shhh!" si intra sa il trezeasca. Trage de el, ii aduce jucarii, zambeste. Zambeste si el si se ridica din pat...

OFF TOPIC: La multi ani Mihai, Mihaela, Gabriel si Gabriela!

joi, 7 noiembrie 2013

Attachment parenting- Bianca style

Bun. Citeam ieri dimineata la Mara, apoi  la Printesa despre attachment parenting. Despre interpretarea lor asupra modelului de educatie. Lumea contesta felul acesta de a-ti creste copilul. Se spune ca ar trebui cumva sa ii impui niste limite clare, pe care copilul sa le respecte. Apoi am vazut filmuletul asta. Si mi-am dat seama ca trebuie sa existe cumva o cale de mijloc. Eu n-am citit carti de parenting inainte sa apara Bianca. Nu le citesc nici acum, singura carte pe care am citit-o (din disperare si nesomn) a fost "Healthy Sleep Habits, Happy Child", care pe mine m-a ajutat enorm, o recomand si acum cu tarie, oricui crede ca are nevoie de ea. Dar nu despre somn e vorba acum. Ziceam ca nu am citit si nu citesc carti de parenting... Cumva, cresterea copilului meu, educatia lui, a venit instinctual. Intotdeauna am fost de parere ca stie ea ce e mai bine pt ea, am fost atenta la ceea ce imi cerea, receptiva si nu mi-a fost frica sa ii interzic, de exemplu sa manance din gunoi, sau sa guste detartrantul. In schimb am lasat-o sa se catere pe unde apuca (fi-mea intai s-a cocotat, apoi a invatat sa mearga), sa guste tot felul de chestii, sa se friga punand mana pe cuptorul aprins. Paradoxal sau nu, are 2 ani si nu am avut parte de accidente majore. Nu a picat niciodata de pe biblioteca din sufragerie (se catara cel putin o data pe zi acolo), nu si-a rupt mana sau piciorul niciodata, nu s-a intoxicat cu lichide periculoase, nici macar n-a facut vreo enteroviroza de la pietricelele din parc pe care le gusta cu placere ori de cate ori avea ocazia. Cumva, cand facea un lucru periculos, avea ea grija sa nu-si rupa gatul.
De cand s-a nascut am fost un fel de maimuta (sau cel putin asa imi zice mama si acum), adica nimeni in afara de mine nu punea mana pe copilul meu, am carat-o in brate tot timpul (ma rog, cel putin pana m-au luat grav durerile de spate, dar avea deja peste 8 kg), faceam treaba cu ea atasata. Sa suga i-am dat ori de cate ori a dorit. In schimb nu am lasat-o niciodata sa adoarma la san, nici sa ma foloseasca pe post de suzeta. I-am dat suzeta de care nu se desparte nici in ziua de azi (sufar rau pe tema asta).
Fi-mea n-a crescut dependenta de mine, socializeaza mega usor si chiar insista sa o las in pace extrem de des. Eu zic ca am facut bine. Nu stiu parerea altora, nici nu m-a interesat vreodata, ideea de baza a postului asta e ca e bun si attachment parenting-ul dar, cu niste limite. Nu o bat, nu o pedepsesc (singura pedeapsa pe care o aplic cu spor e ca atunci cand face o tampenie- gen sa lipeasca plastilina pe covor, e sa ii iau jucaria aia in momentul ala, i-o dau mai tarziu; asa a invatat ca ne jucam cu plastilina pe masa, acum lucram la aia cu: "Nu pictam peretii!"), incerc cu tarie sa nu tip la ea- imi si iese de cele mai multe ori.


miercuri, 6 noiembrie 2013

Medical

Ieri am expediat copilul la tara pt ca ma simteam ingrozitor. Aveam dureri musculare si frisoane, toate, fara febra, bineinteles, ca febra mea a fost tratata cu muuulte buline cand eram mica... Mnah, boala parintilor nostri, luam antibiotic pt orice. Dimineata cand s-a trezit a inteles cumva ca mi-e rau... Venea si ma pupa pe ici colo ca sa imi treaca, a plecat fara proteste la tara, mi-a zis: "Pana vin eu, teaca mami!"
Ziua a trecut repede. Am dormit si m-am uitat la seriale. Seara ma simteam la fel de ingrozitor. A venit, a dat usa de perete si a tipat: "Unde-i mama mea?" Am venit, m-a luat in brate si m-a intrebat: "Simti bine?", apoi si-a luat acuarelele si s-a manjit peste tot. Si pe ea si peretii. Azi noapte, ca stia ea ca ma simt mai bine s-a trezit de vreo 3 ori dupa diverse, ultima data urla dupa laptic la 4 dimineata. Iar imi bubuie capul.

luni, 4 noiembrie 2013

Na belea!

- Ham!
- Mami, tu esti catel?
- Da! Fugi ca pid!
- Nu cred..
- Ba daaaa! Muc!
- Ma musti?
- Daaaa! Fugi!
- Auzi mama, daca esti catel unde-i coada ta?
- Huh?
- Coada... Cateii au coada! Unde e coada ta?
- (dezamagita) A pedut-o...
- Cum?
- Dada! A pedut-o! A fuiat coada mea!
- Cine ti-a furat-o draga?
-Tati fuiat!
- Nuuu! Pai si unde e? Ca nici tati n-are coada!
- Shhh! A pitit-o!

sau

- Mami, copacul asta nu mai are frunze... Unde sunt frunzele?
- Jos!
- Pai ce cauta pe jos?
-A venit batu si a luat! (a venit vantul si le-a luat)
- Pai si le-a lasat asa, pe jos?
- A facut mizeie! E obaznic!
- Si copacul ce face fara frunze?
- Pange! E fiiig!
- Plange?
- Da! E fig! Bate batu! pune caciula!
- Sa-i pun caciula?
- Da! acete! face muci....(raceste, face muci)

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Tobogane


Ieri am fost in parc la singurele topogane semiutilizabile din oras. Am mai scris despre asta acum ceva timp, nu mai detaliez aici.
Eu stateam la prindere, fi-mea sus pe tobogan.
- Da-teee a paaaaateeeee!
- Mami, daca nu te prind eu o sa cazi fix in nas! (se mai intamplase asta si cu alta ocazie)
- Nuuu! A paaaaaaateeeeee!
- Mai mami, hai, da-te si stau si eu aici.
- Te bobesc, da-te a pateeee!
Buun asa! Fi-mea ma apara pe mine. Zic:
- Bine, dar sa nu te aud ca plangi daca pici!
- Tai acolo!
O ia la vale pe tobogan. Aterizeaza intai in picioare, apoi pica cu botul in nisip. Se ridica. Se uita stanga-dreapta. Se scutura de nisip pe fata.
-Si inc-o data!
Fuge spre scrile toboganului, se urca iar.
- Mami, acuma vrei sa te prind?
- Nuuuuu! Peacaaa!
OK, plec. Iar o ia la vale pe tobogan. Iar pica in nisip. Trece o baba. Aud vag: "Vaiii! Saracuta!" Incepe si plange. Se uita la mine. Nu zic nimic. Tace.
- Mami, acum ma pizi?
- Da, mama. Te mai dai singura?
- Nu! Cad.
- Bine, hai sus, ca te prind eu!
Se urca inistita pe toboan. Din varf ma striga, cu gura pana la urechi.
-Hai, mami, ma pizi?
- Da! Aici sunt!
Isi da drumul fericita la vale si aterizeaza la mine in brate. Ma pupa si se suie din nou.

vineri, 1 noiembrie 2013

Marturisiri

Ieri dimineata am citit articolul asta si m-am stricat de ras. Toti facem gafe in viata, de la Radu care a reusit sa intrebe sarbatoritul daca pune cu noi bani de cadou la colega mea de facultate care a reusit in anul 2 sa dea restanta la un examen de an 4 si sa il si ia.
Eu sunt de-a dreptul speciala. Le-am facut pe toate. Am scapat cainele (meu, cret si latos) in lac, am reusit sa nu observ ca prietenul meu in vremea aia se lingea cu una pe o banca in fata mea ( a venit spasit la mine a doua zi sa isi ceara iertare- boul, s-a dat singur de gol), sa ma sterg cu servetele mentolate (da, fix acolo unde nu bate soarele) inaintea examenului de admitere la facultate (examenul ala am stat pe o buca) si multe altele.
Imi aduc aminte cum m-am plimbat prin oras o zi intreaga cu pantalonii rupti in fund, cum am reusit sa iau 105-ul de la Gara spre Regie si sa ajung in Agronomie, sa ma ratacesc la Unirii la metrou...
Cea mai tare a fost cand, in timpul convorbirii cu un client, am apasat butonul de mute si am comentat ce a zis ala cu colega de langa. Nu, nu am apasat bine pe buton. Tin minte ca a tacut, apoi s-a auzit un: "Ce-ati spus, domnisoara?" Am inlemnit si i-am inchis telefonul in nas.
Mara a scris un articol pe tema asta si eu ma gandeam ca sunt cea mai ametita peroana pe care o cunosc. Calc in singurele balti existene pe o raza de kilometri, reusesc sa imi conving prietenii sa o ia pe singurul drum care inca era inchis din cauza ninsorii (mda, ninsese de cateva zile, drumurile principale fusesera toate deszapezite, ala pe unde am sugerat eu sa mergem, nu!  In apararea mea, cand am vazut ca se nasoleste situatia tot eu am sugerat - DE CATEVA ORI, chiar- sa mergem inapoi, dar a primat incapatanarea masculina), si am absolut toti pantofii juliti in bot.
Ma bucur doar ca Bia seamana mai mult cu tac'su.