sâmbătă, 30 martie 2013

Despre noi

Așa... Update repede că scriu din deplasare:

  • a dormit perfect azi noapte, acu devastează biroul lui tac-su
  • nu mai cere la olița, că nu mai vrea, deloc. Așteaptă până îi pun pampers și apoi face. Sper să fie doar  o fază
  • nu mai vrea gustare de dimineață. In schimb mănâncă foarte bine la micul dejun. Si la prânz.
  • Doarme muuult mai devreme ziua. Pe la 11 jumate-12. și se trezește după o ora, maxim 2.
  • zice: mocov - morcov, piticii (nu piticul, doar piticii), aio (alo- face telefon din orice: duce pietre la ureche, cuburi, telefoane), doo, ti,patu -2,3,4; patu - patul; baca- barca; si multe alte chestii caraghioase.
  • chiuie din toți plămânii, tipă, face oaaaaauuuu de încântare
  • știe să deosebească între ele culorile, deși încă nu le numește
  • nu știe să zică cum o cheamă și câți ani are și se uită ciudat la babele care o întreabă asta
  • mai are de ieșit 6 dinți - 4 canini și 2 măsele
  • eu am descoperit că dacă nu dorm ziua odată cu ea sunt zombi toată ziua si pe la 5 adorm ca valiza în gară indiferent ce se întâmplă în jurul meu.


joi, 28 martie 2013

Ioana


Ioana este o fetiță mică, bucălată și smotocibilă, așa cum îi stă bine unei fetițe de 7 luni. A spus prima dată MAMA de curând. Se joacă cu plăcere  râde cu poftă, cu râsul ăla sincer pe care doar copiii mici îl au. Ea nu înțelege de ce roiesc oamenii în halate albe pe lângă ea. Nu înțelege de ce petrece mai mult timp în spital decât acasă, nu înțelege de ce, dintr-o dată raza ei vizuală a scăzut la jumate.
Numai părinții știu cu adevărat gravitatea diagnosticului. Numai părinții știu cât de tare luptă să strângă banii necesari operațiilor și tratamentelor. Povestea ei o găsiți aici: http://www.ioanagageanu.ro/.
 Azi am aflat că o individă s-a gândit să fure de la Ioana. Că doar copiii sunt victime ușoare  nu se pot apăra.  Ce nevoie poate să aibă un copil de banii strânși?  Ea nu vrea nici parfumuri scumpe,  nici haine de firmă. Valentina Alexandra în schimb are nevoie de banii unui copil neajutorat. Vrea să obțină ușor cât se poate de la viață. Si ușor se pare că înseamnă prin suferința unui copil. Așa că a luat frumușel o poză cu Ioana de pe Facebook. A luat și povestea Ioanei tot de acolo. A schimbat contul în care pot dona oamenii bani, și titularul de cont. In așa fel încât banii să ajungă în buzunarele ei. Si a rugat oamenii să dea Share la poză. A obținut peste 20.000 de share-uri. Nu știu câți dintre cei care au dat mai departe au si donat. Gândiți- va doar că, dacă fiecare ar dona 1 leu s-ar strânge 20.000 lei. Bani pe care oamenii de bună credință ii dau pentru un copil. Bani care Valentinei ii ajung de parfumuri, țoale si farduri de firmă. Ce merita această individă? Că legea nu o sancționează decât cu închisoarea de la 6 luni la 12 ani. Intre timp Ioana luptă pentru viață ața cum o vede prin singurul ochișor.

 Dacă vreți să o ajutați să lupte în continuare, conturile sunt acestea:


Cont in lei: RO12INGB0000999903064925

(Banca: ING Bank Tg. Mures)

Contul de euro: RO18INGB0000999903417024

(Banca: ING Bank N.V.Amsterdam - Sucursala Bucuresti )

Swift : INGBROBU

Titular: Gageanu Doru Florin

Bianca și televizorul

Relația dintre Bianca și televizor a fost dintotdeauna specială. Când era mică de tot o prietenă mi-a recomandat Baby Einstein. Sunt desene animate pentru copii mici și nu conțin decât imagini pozitive. Și pe fundal muzică clasică. Se uita în fiecare dimineață cam o oră. Ea cu ochii în televizor, eu cu ochii în laptop, așa ne beam cafeaua împreună. În timp m-am făcut mai comodă.. Am descoperit că ea stă liniștită la televizor și eu pot să fac treabă prin casă. Si am profitat de asta. A fost o perioadă în care televizorul mergea non stop. Auzisem eu ca nu i-ar face tocmai bine, dar, mie mi s-a părut întotdeauna că face progrese tocmai datorita desenelor. Si am lăsat-o în continuare. De la Baby Einstein Bianca a învățat cum face oaia, cum face vaca, cum face elefantul...
Apoi am descoperit Disney Junior. Acolo a învățat să nu se teamă de doctor (Doctorita Plușica) și să numere (Clubul lui Mickey Mouse). Era liniște și pace la noi în casă. Eu aveam timp să îmi fac treaba și mândra mea acumula informații. Era un aranjament perfect pentru ambele părți.
Apoi am descoperit că mândra mea se uita cruciș. Si am dat vina pe televizor. In același timp o altă prietenă s-a hotărât că nu o mai lasă pe fiica-sa la televizor. Deloc. Fiică-sa e cu un an mai mare decât a mea. Ea nu a mai vorbit. Deloc. A intrat în greva pentru că i s-a oprit televizorul. A avut nevoie de terapie de specialitate ca să își revină. M-am speriat. Am stat o noapte întreagă să mă gândesc cum să fac să nu pățesc la fel. Aveam 2 variante: ori lăsăm lucrurile așa cum sunt și ne asumăm riscurile (ochi cruciș, interiorizarea copilului... etc) ori luam măsuri și ne asumăm iarăși riscurile (să nu mai vorbească cu noi, niciodată). Am ales să reduc treptat timpul în care se uită la televizor. Si tot treptat am crescut distanta de la care se uita la televizor. A mers... Cu mici proteste Bianca se uită la TV o oră în fiecare zi, de pe canapea. Știe că dacă nu stă la distanță, închidem televizorul. Dar vorbește cu noi, se joacă în continuare, progresează și învață lucruri noi chiar și fără Baby Einstein. Televizorul a avut si efecte pozitive asupra personalității copilului meu, mulțumită lui, ii place muzica (nici eu nici ta-su nu le avem). Cântă, Dansează, bate tobele cu ritm.
 Ma bucur nespus dar am spus stop. Si bine am făcut....

marți, 26 martie 2013

Ultima bulgăreală

Da, știu, e cam târziu pentru astfel de dorințe. Calendaristic primăvara s-a instalat deja peste tărișoara noastră. Numai că, după ce am făcut ochi azi dimineață a trebuit să mă frec la ochi de două ori. Ningea cu fulgi maaaari și frumoși. Cred că v-am mai spus că sunt fan zăpadă. Ca o iubesc, că îmi induce o stare de fericire pură, din aia care te lasă cu un zâmbet tâmp pe față, de se întreabă toată lumea ce ai pățit.
Așa că: Haideți la bulgăreală! Noi vă așteptăm pe toți.


luni, 25 martie 2013

Anunt important

Am aflat ceva de dat mai departe... Daca nu aveti nevoie, spuneti si la altii, cine stie, poate ajutam pe cineva:


In perioada 17-26 mai o echipa de medici americani va veni la SCJU Nr 1 Craiova pentru a asigura o serie de operatii pentru copii cu malformatii faciale. Medicii de pe Sectia de Chirurgie Pediatrica strang cazuri pentru a ajunge la numarul de 100 de pacienti. Daca cunoasteti pe cineva care are nevoie de o astfel de operatie contactati-l pe dr Andrei Zavate tel: 0742486732, e mail: azavate@gmail.com

Foarte folositor ar fi sa trimiteti poze care sa surprinda malformatia pe adresa de e-mail a dl doctor, urmand ca persoana in cauza sa fie contactata ulterior.
Nu conteaza localitatea de domiciliu a copilului.

Bezele

 Soțul meu joaca World of Tanks. Joacă cu înfrigurare în orice minuțel liber de vreo 2-3 ani încoace. Are o mulțime de prieteni cu care discută cele mai aberante lucruri. Drept exemplu.

- Băi, eu dacă mănânc 17 ouă mă cac bezele.....
- aseara îmi cânta ... Bară, bară, băț...

Eu când spun că am 2 copii de crescut, nu unul, nu ma crede nimeni.

duminică, 24 martie 2013

Copiii fără etichete...

Eu am avut noroc să am două seturi de bunici, și de la mama și de la tata... Probabil datorită faptului că am fost primul copil în neam am fost și foarte răsfățată.  Pentru că ai mei munceau la București și bunicii stăteau la Constanța mi-am petrecut copilăria în brațele lor. Ei m-au crescut, m-au învățat să fac primii pași,  să spun primele cuvinte... Multă vreme (vreo 5 ani până a apărut sora-mea) am făcut fix ce am vrut, cu o singură excepție:  Nu mai țineam exact minte de ce, dar nu vroiam să îmi petrec noaptea la bunicii din partea mamei... Cum se lăsa seara intram în panică... Îl sunam pe bunicul celălalt să vină să mă ia de acolo... Se lăsa cu urlete, țipete și, până nu venea să mă ia de acolo nu încetam .. Apoi a apărut sora mea. S-a făcut rapid împărțeala copiilor între bunici și ea s-a nimerit să stea la bunicii din partea mamei. Atunci mi-am dat eu seama în sfârșit ce mă deranja. Mamaia (D-zeu s-o ierte), mergea pe principiul: Bătaia e ruptă din rai!, nu se ferea să o facă pe sora-mea proastă, pișcăcioasa,  căcăcioasa etc. Copil fiind nu înțelegeam exact ce se întâmpla dar eram sigură că nu e bine. Instinctul îmi spunea să mă feresc de Mamaie, să stau cu ceilalți bunici că e mult mai bine de mine. Mama Lida (bunica din partea tatălui)  și a crescut copilul cu dragoste. S-a lăsat de servici și a stat cu el acasă până la 7 ani. Dragostea aia a aplicat-o și la mine... Nu mi se spunea niciodată NU, mi se explicau consecințele și eram lăsată să aleg. Pe principiul ăsta mi-am crescut și eu copilul. Bianca nu știe ce înseamnă să dai: Na Na, nu știe conceptul de bătaie  nu a auzit la mine apelative precum: Proasto  tâmpito,  măgarule .. Etichetele nu exista la noi în familie. Mi-era teamă că am greșit, că am cocoloșit-o, că va trebui să ii dau drumul în lume (în toamnă trebuie să mă întorc la muncă), și lumea nu e cea pe care i-am zugrăvit-o eu... Apoi am citit articolul asta și asta și am aflat că am făcut bine, că în prezent se desfășoară o campanie de conștientizare a părinților cu privire la traumele pe care le provoacă fără voie copiilor proprii. 



Un studiu Salvati Copiii Romania publicat zilele acestea arata ca peste 35% dintre parinti recunosc ca isi bat copiii - si mai au si tupeul sa se scuze,aruncandu-i copilului in fata Esti rau! - , in timp ce peste 60% dintre copii recunosc ca sunt batuti de parintii lor.
Studiul mai contine si alte date triste despre nivelul de violenta fizica, verbala si emotionala la adresa copiilor, atat acasa, cat si la scoala si poate fi accesat de aici.
Nu exista copil rau..copilul vine pe lumea asta ca o carte cu paginile goale..complet goale - cum spuneau latinii tabula rasa - o carte ale carui pagini fiecare parinte are dreptul sa le scrie cum doreste el..Copiii sunt si devin ceea ce noi ii facem sa fie!



Eu nu intenționez ca Bianca să ajungă să afle vreodată care sunt motivele care au dus la apariția acestei postări.  Sper că nici copiii voștri nu vor afla vreodată.

vineri, 22 martie 2013

Hai să-ntindem hora mare...


Nu cred... Încă îmi zgârie retina întâmplarea asta. Cum puii mei să fii adolescent rebel și să ți se întâmple tocmai asta? De unde până unde atitudinea asta agresiva, de unde tupeul? Nici nu am cuvinte...
Eu am crescut în Constanta... Aveam colegi turci, vreo 2... Nu le-a interzis nimeni să se îmbrace în vreun fel... Nimeni nu a încercat vreodată să îi facă să se simtă inferiori. Nu știu să dau exemple... Eu de când ma știu m-am înțeles bine cu toată lumea și nu am crezut vreodată că discriminarea poate să ia forme atât de urâte...
Și da, e discriminare împotriva minorităților conlocuitoare pt că în Covasna românii sunt minoritari.
Există o mare indignare a romanilor care citesc asta. Și totuși nimeni nu face nimic concret. 



joi, 21 martie 2013

Dilemă

Simptome:

  •  durere atroce de căpățână (nu e mahmureală)
  • grețuri și vărsături (nu e gravidă)
  • diaree
  • oboseală accentuată
Idei?


miercuri, 20 martie 2013

Cum e măgarul un fel de cal....

... așa și articolul acesta se vrea un fel de erată.
Am dormit atât de bine aseară încât am chef și energie să fac orice. Să încerc să mă fac înțeleasă cu postul trecut. El reprezintă părerea mea personală despre scutecele refolosibile. Eu nu le-am încercat din mai multe motive. Primul a fost cel financiar. Nici nu știam de existenta lor înainte să nasc. După ce am născut nu ne permiteam mai multe lucruri esențiale, scutecele refolosibile nu erau un lucru esențial, nici măcar nu am considerat necesar să le aduc în discuție. Oricum relația mea cu soțul era zdruncinată rău. El suferea că nu reușea să câștige suficienți bani să ne ajungă, eu eram nedormită și nervoasă tot timpul, deci nu ne înțelegeam bine absolut deloc. Apoi, nu le-am încercat pentru că eram o putoare. Mi se părea că abia am timp pt mine iar spălatul scutecelor nu era printre activitățile de care să am timp. Un alt motiv pt care nu le-am încercat era iarna. Nu râdeți, faptul că era iarnă a cântărit foarte mult. M-am gândit că va dura foarte mult până se vor usca, nu aveam mașină de  spălat cu uscător  afară a fost frig extrem (fi-mea s-a născut în noiembrie, în februarie a fost cod galben toată luna).
Nu știu cât m-am făcut înțeleasă, eu am simțit nevoia să dau explicații, atât.
Nu sunt împotriva scutecelor refolosibile, doar ca nu mi s-au potrivit mie la momentul respectiv.

marți, 19 martie 2013

Scutece Refolosibile vs Pampers

          O să încerc să îmi expun părerea cât mai clar. Am folosit timp de 1 an și 4 luni Pampers. Voi folosi Pampers până nu va mai fi nevoie de scutece. Scutecele refolosibile mi se par foarte bune în două situații:

  •  ori copilul are pielea sensibila și se irita pentru că pielea lui nu suportă materialul din care e făcut scutecul, 
  • ori încerci să îl înveți la oliță iarna.
          Da, știu, ar trebui să poluam mai puțin, dar, pentru o mamă care abia are timp să meargă la toaletă (și vorbesc aici de primele săptămâni/luni ale bebelușului acasă) spălatul scutecelor este un pic greu, dacă nu imposibil.
          Un alt dezavantaj mi se pare mărimea scutecelor refolosibile. Nu prea poți să îi dai pantalonași peste scutece refolosibile. Da, poți folosi cu încredere jambiere și fac cam același lucru. Dar, în momentul în care vrei să scoți copilul afară, ce faci?
          Ca să nu zic de prețul nu tocmai accesibil al Scutecelor refolosibile. Da, or fi ele o investiție pe termen lung, dar, pentru a investi niște bani trebuie mai întâi să îi ai. Nu sunt de acord cu cele care se împrumută pt a-și achiziționa astfel de scutece. E ca și cu rata la bancă... Scutecele de unica folosință te fac să plătești niște rate lunare de circa 150 lei pe lună vreme de 2 ani, până nu mai are nevoie copilul de ele. Scutecele refolosibile te fac să dai o sumă mare de bani (dar mai mica de 24*150= 3600 lei - pfoai, câti bani am dat pe pampersi) o dată și gata. Mai investești niște bani în detergenți și cam atât.
           Cred că depinde foarte mult de buget. Dacă ai mai mulți bani la dispoziție și poți să îi dai toți o dată atunci scutecele refolosibile sunt alegerea perfectă. In cazul în care nu dispui de o sumă mai mare de bani atunci îți convine mai mult să folosești scutece de unica folosință.

vineri, 15 martie 2013

....

Cand cuvintele dor si nu mai poti sa scrii...
Cand lucurile sunt invers de cum ar trebui sa fie...
Cand speranta a murit si a lasat resemnarea in urma ei...
Cand nu mai stii cum a fost inceputul...
Cand raman regretele....
Cand constati ca cel mai mare regret al tau este acelasi cu cea mai mare realizare a ta...
Cand nu stii daca sa plangi ca s-a terminat sau sa te bucuri ca ai scapat....
Cand e mai liniste decat te astepati sa fie...
Cand constati cu stupoare ca Pamantul se invarte si fara tine...
Cand te trezesti dupa o noapte plânsă si descoperi cel mai frumos rasarit din lume...
Atunci ce?

joi, 14 martie 2013

Azi...


  • Durere crunta de spate
  • Trezire la 6, cum altfel
  • Somn aseara pe la 1 jumate
  • Masea lipsa (da, aia cu care mă lăudam ieri)
  • Cod galben de ninsori exact cand vreau eu să plec la mama (255 km)

miercuri, 13 martie 2013

Time Management

Sunt o aiurită... Să vă explic cum fac eu treabă toată ziua:
 Mă apuc să fac mâncare  Descopăr că aseară a mâncat al meu și nu strâns după el. Pun farfuria murdară în chiuvetă, miros eventuala mâncare lăsată afară, o pun la loc. Îmi adun ingredientele necesare, pt asta sigur trebuie să ies pe balcon. Calc pe o jucărie  Mă bucur că nu e mașinuță și nu mi-am rupt gâtul. O ridic și o duc în ladă. Pe drum găsesc copilul făcând curat în coșul cu rufe murdare. Îmi dau seama că trebuie să pun la spălat  Pun rufele în mașină și mă duc în baie să pun furtunul în WC, când ma întorc rufele sunt pe jos și fi-mea râde. Le pun la loc, îi explic ce și cum, dau drumul la mașină și o las să o studieze. Mașina de spălat e în fata ușii de la dormitor, descopăr că nu e făcut patul, mă apuc să îl fac, deschid ușa la balcon (da, același balcon), îmi aduc aminte de mâncare  Văd și rufele pe sârmă, uscate bineînțeles.  Îmi adun ingredientele pentru mâncare  merg în bucătărie,  mă apuc de curățat legumele. Îmi dau seama că e musai să folosesc chiuveta dar sunt vase în ea. Mă apuc de vase, le spăl repede, dau drumul la mâncare că deja e târziu.  Curățenie nu mai fac că nu mai am timp, deja se agită mândra. Intre timp se termină mașina  ies pe balcon cu rufele și descopăr că nu am adunat rufele uscate. Intru în casă să iau coș gol. Mai calc pe o jucărie,  nu, tot nu am nimerit vreo mașinuță,  o iau de jos, intru în sufragerie să o pun în ladă, îmi dau seama că sună telefonul. E soțul nervos că de juma de ora e la magazin și nu știe ce să cumpere că a uitat lista acasă. Încerc să îi trimit sms cu lista, îmi dau seama că se arde mâncarea.  Fug să opresc aragazul, descopăr rufele neîntinse și coșul pus la intrarea în balcon din bucătărie.  Proastă inspirație,  acum miros a ciorbă și mâncare arsă. Le pun la loc în mașină, dau să îi dau drumul sună iar Radu că ce fac cu sms-ul ăla. Intre timp mândra mi se învârte printre picioare. (da, exact ca o pisică). Trimit sms, dau drumul la mașină,  ies pe balcon să adun rufele uscate. Eu le pun în coș, Bianca le scoate din coș și le pune pe jos. Adun rufele. Mă așez 2 min. Aud cum curge apa pe gresie în baie. Am uitat să bag furtunul de la mașina de spălat în WC. Opresc mașina  Strâng apa de pe jos, dau drumul la mașină și mă apuc să dau cu mopul. Descopăr că fi-mea e udă pe picioare. Las mopul și dau să o schimb. Începe: "Mama, papa?". Ii dau de mâncare ciorbiță că pe aia nu am ars-o. O postez în fața televizorului până râgâie și o ia somnul. Mă apuc să scriu pe blog/facebook. Îmi dau seama că a adormit la TV. Îmi jur că nu mai fac, și mă duc să dau cu mopul.
Dar, ma perfectionez, invaț de la altele, și, poate într-o zi, apuc și să fac curățenie. Multumesc Mama Project pt inspiratie.

Lamentări reloaded


  • Cu putin noroc, azi ajungem iar la locul de joacă. Mor de fericire când o văd că se simte bine, aleargă, socializează, mă rog, chestii din astea de copil energic și mamă atomica... sau era invers... nu știu  nu-mi pasă...
  • Asta este a 5-a zi la rând când Bianca dă trezirea la 6-6 jumate... Nu mi place... deloc.
  • Am adunat 4 bone pe blacklist. Nu înțeleg  ori nu mai există bone nasoale în lume, ori nu interesează pe nimeni subiectul ăsta. Lumea se ferește să comenteze, se ferește să dea nume... nu înțeleg de ce, nu o să pot înțelege vreodată. Eu una m-am săturat de abuzurile la care este supus copilul meu încă de la naștere... Abuzuri care continuă vreme de cel puțin 18 ani, până termină liceul. Pe banii și pe nervii mei.
  • Am dinte nou. In sfârșit mi-a montat coronița, pot să mestec și eu ca omul normal. Bine, e cu ciment provizoriu sa o modifice dacă descopăr între timp că mă deranjează. 
  • Azi merg la unghii... Yuppyyyy! Happy time for mom!... Mi-a picat tot gelul de pe una din unghii. Tot. S-a dezlipit așa frumos.... Abia aștept să o șochez pe Ana. Noroc că e obișnuită săraca.

marți, 12 martie 2013

Update

Sunt atât de pornită împotriva sistemului românesc de tocat nervi că nu mai am nimic altceva în cap.
In week-end am fost la botez, ne-a plăcut amândurora, mai ales că a fost o ieșire cu adulții  fără mândră, și fără stres. Imi era dor de asemenea ieșiri.
Mândra mea spune din ce în ce mai des ce are de zis, și de cele mai multe ori chiar pricepem ce vrea să spună. Ma mândresc cu asta. Mai rămâne să decid ce fac din toamnă. In rest, toate bune si frumoase, așteptăm o zi cu soare sa plecam la mare.

sâmbătă, 9 martie 2013

Bone de cosmar

Ma plang si eu repede si fara diacritice ca sunt pe fuga si trage si fi-mea de laptop. Printesa a scris experienta ei cu privire la bona din dotare. I s-au alaturat alti cativa zeci de oameni cu povestile lor, la fel de cutremuratoare si ciudate. Eu inca n-am experienta proprie dar mi-e frica sa nu ajung la fel ca ea. Cunostintele mele nu au cunostinte care sa faca pe bonele... Mi-e teama ca gasesc o gagica dornica de bani castigati usor care imi va traumatiza copilul. Si copilul meu e prea mic sa povesteasca sau sa riposteze. Asa ca pornesc eu un blacklist al bonelor. Va invit sa scrieti nume, prenume, oras si motivul pt care merita trecuta pe lista neagra. Daca merge vor fi multe mamici informate in privinta alegerilor pe care le fac si poate, doar poate, se mai imputineaza si persoanele dezaxate care fac pe bonele pe bani buni.

vineri, 8 martie 2013

8 Martie

Muzica bună o găsiți aici ca nu dădea bine să scriu 2 imagini.
Promit că mă revolt mâine, azi nici măcar nu m-am enervat când am dat cafeaua în foc. Sunt zen.

miercuri, 6 martie 2013

MasterChef

Ați vazut-o aseară pe tipa aia blondă și creață de la MasterChef? Ana Nuștiucum din Republica Moldova... Aia care gătește de la 23 de ani de când a venit la școală în România... Aia al cărei prieten trebuie să aterizeze de la Moscova unde era plecat în interes de serviciu... Aia care e gravidă în puține luni dar nu vorbește despre bebe de frică să nu se întâmple ceva... Aia pe care o susțin colegii de liceu care au făcut liceul în Moldova și fac și ei facultatea în România... Aia care atunci când stătea în Transnistria au tras rușii cu Kalașnikov în casa ei și i-au trecut gloanțele pe deasupra capului... Aia care.... a dat atâtea informații despre viața ei personală de m-a luat pe mine durerea de cap... Jesus... Oare de ce simt unii oameni nevoia să se expună în halul ăsta?

Dracii mei au trecut cu o sesiune de cumpărături. Am fost la dentist ieri, apoi fuga la piață unde am dat iama în magazinele cu hăinuțe de copii. Am  și descoperit un magazin nou, am cumpărat haine pt un bebe la care merg în vizită, și bineînțeles că nu am reușit să mă abțin. Drept urmare bebe mic are set de hăinuțe și niște broaște zornăietoare, iar fi-mea are bentiță, clămițe, magneți de frigider (big obsession), o tobă și niște săndăluțe.

Soțul meu în continuare e oripilat de schimbat pampersul plin. Se pare că îl înspăimântă și mai tare olița, nu știu exact care e cauza. Eu i-am zis ca trebuie să își înfrunte temerile. Drept urmare ieri am plecat fix când a făcut copilul caca în pampers. A schimbat-o în timp ce mi se plângea mie la telefon. Nu i-am zis că la ora aia face caca de obicei.

Mi-am depus CV-ul la o firmă de traduceri. Dacă îmi iese și mă cheamă ăia la interviu voi lucra de acasă. Ar fi mai mult decât perfect.

marți, 5 martie 2013

Pfuuuu

Trec printr-o perioadă proastă. Copilul e din ce în ce mai agitat, cere din ce în ce mai multă atenție și parcă timpul pentru mine se diminuează constant, până dispare cu totul. Da, e veselă și amuzantă, da, face tot felul de lucruri noi și interesante, da, mă uimește constant cu ceea ce zice și ce face , daaaar, face și o grămadă de prostii, se cațără și cade, trage de oale de pe aragaz, fac ordine într-o parte și vine ea și strică în partea cealaltă.... Parcă nu mai fac altceva toată ziua decât mâncare și strâng după ea... Poate că am nevoie de un pic de timp pentru mine , numai că, de cate ori o las la socri sau cu tac-su și fac ceva pt mine mă simt vinovată că o abandonez, că ea are nevoie de mine și eu nu sunt acolo....
Poate ca e doar astenia de primavară...

sâmbătă, 2 martie 2013

Mărțișor

Când eram prin școala generală, fiecare postare în jurnalul meu începea cu Dragă Jurnalule. Nu știu de ce, așa mi se părea mie că sună bine, așa auzisem pe la altele... Oricum, atunci era perfect.
Deeeci Dragă Jurnalule...
Ieri trebuia să merg la mama să îi zic personal: "La multi ani!" ( e născută pe 1 Martie). Discutasem cu soțul aferent, gasisem bani și își luase și liber de la muncă. Totul era perfect, urma să petrecem un week-end prelungit la Constanța City, cu ai mei pe care nu îi mai văzusem din octombrie. Daaar.... socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg. Ieri noapte minunata mea fiică, dragostea și odorul vieții noastre, s-a hotărât să nu doarmă... de la 3 la 9.... deloc....Evident că mi-am petrecut ziua în urlete de copil obosit, căruia nu îi convenea fix nimic și care adormea greu și în reprize scurte. Cel mai frumos mărțișor de până acum.
Nu am mai plecat la Constanța, am reprogramat. Acum avem un week-end prelungit în care nu avem ce face...