vineri, 31 ianuarie 2014

S-a rupt lantul de iubire

Fi-mea dintuieste zilele astea. Adica ii iese si ultima masea. Baloseste tot si roade ce apuca. Inclusv suzeta. Azi dimineata a reusit performanta sa ii dea o gaura. A venit la mine:
- Mami, suzeta aie pai!
- N-are par mami, doar ai rupt-o!
- S-a iupt! Eu ce ma fac acuma????
- Nu facem nimic. Nu avem alta suzeta.
- Dai e iuptaaaa!
- E rupta mami! Asta e! O folosesti asa cum ai avut grija de ea!
A mai ros-o putin, apoi a abandonat-o pe un colt de masa. De cate ori a cerut-o i-am dat-o tot pe aia. La pranz a refuzat categoric sa doarma. O ora a bocit dupa suzeta. Dupa ce si-a dat seama ca nu are ce sa ii faca, s-a resemnat. Pe la 6 o intreb:
- Mami, vine noaptea, ce facem cu suzeta?
- Huh?
- Pai noaptea ce fac copiii?
- Dom?
- Da mami noaptea copiii dorm... Si tu ce faci noaptea?
- Fac nani.
- Bun, si ce ne facem cu suzeta?
- E iupta!
- Da, e rupta si alta nu avem... Dormi cu ea rupta?
- Nuuu! Nu e buna!
- Deci, dormi fara suzeta?
- Ihm.
La ora de culcare a luat-o totusi cu ea. Si-a baut laptele, mi-a dat biberonul, a mai ros un pic la suzeta, apoi a pitit-o bine sub perna. Si a adormit. Repede si fara urlete si proteste. Era obosita. S-a trezit pe a 12. A facut pisu, a mai baut un biberon cu lapte. A cautat suzeta. A bagat-o in gura. A intors-o pe partea cealalta. A scos-o. A bagat-o din nou. I-am soptit: "E rupta, mama!" A bagat-o la loc sub perna si s-a culcat. Astept cu nerabdare ziua de maine.

miercuri, 29 ianuarie 2014

Perfect moms have sticky floors and happy children

Intrebau zilele trecute niste mamici cum sa faca in asa fel incat copiii lor sa pastreze ordinea in casa. Asa ca va zic cum fac eu. Evident, casa mea nu e cea mai ordonata, dar incepem sa facem progrese. Bianca invata ca in momentul in care termina de jucat cu orice jucarie trebuie sa o puna la loc. Mi-e extrem de greu sa o invat pe fi-mea sa fie asa cum eu nu am putut vreodata sa fiu. Inca lucrez la asta. Ce a functionat la noi a fost principiul urmator: "Nu ai voie sa te joci cu nici o alta jucarie pana nu o pui pe cea pe care ai aruncat-o in mijlocul sufrageriei la locul ei." Nu a mers din prima. Am strans cu ea jucariile imprastiate. Am rugat-o sa ma ajute sa le strang. M-am prefacut neputincioasa. M-a ajutat. I-am multumit. Nu m-a ajutat. Am insistat. S-a enervat. I-am explicat ca daca strang eu jucariile imprastiate, le pun sus si nu mai are voie sa se joace cu ele. Am facut asta de vreo 2 ori. A inteles. Inca mai trebuie sa ii atrag atentia. Inca ii mai spun eu: "Nu iei alta jucarie din cutie, pana nu o aduci pe cea cu care te-ai jucat!" E greu sa stau toata ziua dupa ea. Dar, incet-incet, facem progrese. Ma bucur enorm si am grija sa ii multumesc de fiecare data cand le pune din proprie initiativa la locul lor.
Un alt principiu pe care l-am aplicat cu succes a fost: "Daca mami face curatenie, tu o ajuti!" Azi am facut impreuna curat in jucarii. Le-am dat jos de pe rafturi si am sters praful. Eu dadeam cu solutie de mobila, Bia venea cu carpa si stergea. Stie (traiasca Doctorita Plusica) ca de la praf te poti imbolnavi. Tragea o dara cu carpa apoi facea artistic: "Pfuuuuu! Acum staiut (stranut) Hapciuuuuu!" Apoi m-a ajutat sa asez jucariile inapoi la locul lor. I-a placut! Stersul prafului la ea in camera ne-a luat cam 2 ore. Si nu e asa multa mobila. 
Cand spal rufe, ea incarca masina. Inca mai spal jucarii, castane, pietre si piese lego. Tare sunt curioasa cat mai rezista masina. 
Poate m-a ajutat mult faptul ca a trebuit sa invat alaturi de ea sa pun lucrurile la locul lor. Nu imi pierd rabdarea. Cateodata imi aduce ea, hainele mele imprastiate aiurea prin casa: "Mami, ata o paiam?(spalam)" Ma bufneste rasul si apoi o pun in dulap. Mi-e draga!
Sper ca povestea noastra va ajuta pe cineva. Si da, din cand in cand sufrageria noastra arata asa:
Conteaza?

luni, 27 ianuarie 2014

Twisted


Aseara am visat. De vreo cateva zile ma uit la Masterchef US. Mi se pare mai interesant de 1000 de ori decat al nostru, imi place Gordon Ramsey de mor.
Aseara eram in schimb cuplata cu Joe Bastianich. Si a iesit la bere cu baietii. S-a intors beat mort. Si mi-a vomitat in poala. Dar n-a vomitat scarbos, lichid si cu miros de bere. Nu, nu, Chef Bastianch mi-a vomitat in poala meniuri de la Masterchef. Farfurii perfect asezate, numai bune de gustat. Am I twisted or what?
Sursa poza.

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

...

Zapada e singurul lucru care ma face sa ma bucur ca in copilarie. In fiecare an astept cu nasul lipit de geam sa ninga, astept sa se si opreasca, sa dea soarele si sa ies la bulgareala. Anul asta am asteptat-o alaturi de Bia, am trait prin ea bucuria de a te trezi dimineata si a descoperi ca afara e totul alb. Nu m-am mai bucurat ca in anii trecuti. Azi trebuia sa plecam cam 100 km. Cred ca nu o sa reusim :(
 In rest, cine vine afara?

vineri, 24 ianuarie 2014

Pinocchio

Iar imi bubuie capul de nervi si oboseala. Fi-mea s-a trezit la 7 azi dimineata urland ca: "Ma doaie maseauaaaaa!" Ma enerveaza trezirile astea bruste, noptile nedormite, sau dormite prost. Am observat in acelasi timp ca fi-mea e total ilogica. Cu cat o culc mai tarziu seara cu atat mai devreme se trezeste dimineata. De ce? Nu stiu, e inca un maaare mister pt mine.
***
In week-end eram la o prietena. Bia cu fi-sa se jucau linistite sus, in camera lor (cam prea linistite, as spune eu) si noi stateam linistite la barfa jos, in sufragerie. La un moment dat se aude Issa urland. Mama-sa se duce dupa ea, descopera ca a caftit-o fi-mea (mda, n-am scapat de obiceul asta), o cearta pe Bia (ca se pare ca are muuult mai mare efect o murstruluiala din partea cuiva strain, decat din partea ma-sii) si le uscheste catre sufragerie. Fi-mea adopta pozitia play dead, si se lateste pe jos la capatul scarilor, in asa fel incat nimeni nu putea cobori. Prietena mea: "Hai, Bia, sa te ajut sa cobori scarile! Da-mi manuta!" Asta e de acord, se ridica, ii da mana si in secunda 2 incepe sa urle ca arsa: "Auuuuu!  Mana meaaaaaa! Ma doaieeee! Mi-ai iupt manaaaaaa!" Urc. Ma gandesc ca cine stie ce scheme de balet a aplicat fi-mea si si-a sucit mana. Stiu sigur ca nu i-a sucit mana prietena mea. Buuun, urc. Fi-mea se tavalea pe jos ca posedata, ca o doare mana. O iau in brate o linistesc, o aduc jos pe canapea. Verfic mana. Nimic. Nici o umflatura, nici o vanataie, nici o reactie la durere.
- Mami? Te doare undeva?
-Daaa! Mana ma doaie.
- Arata-mi unde te doare!
- Aici! (arata cotul, verific, nimic!)
- Mami, ma minti?
- Daaa!(rade)

joi, 16 ianuarie 2014

Nervii mei

Azi dimineata aveam treaba grupa mare si fi-mea insista sa deseneze cu carioca... Pe mobila, pe pantalonii ei, pe pantalonii mei, pe covor, pe cearceaf, in fine, in toate locurile ei preferate de desenat. I-am dat 3 foi diferite pe care sa isi exercite talentul artistic. Nimic. Apoi m-am rastit la ea. Tot nimic. Nivelul meu de toleranta este unul extrem de scazut dimineata. Am amenintat-o de vreo 2-3 ori ca ii iau cariocile daca nu se potoleste. Nu s-a potolit, m-am enervat si i-am luat cariocile. A pus mana dezamagita pe forfecuta si mi-a dat o gaura in pantaloni. Evident, putinul meu calm s-a epuizat total si am inceput sa o cert. La care Bia:
- Nu te supaia ca nu e binee, nici pt cei din jui, nici pt mineeee.....
M-a bufnit rasul instant. Mi-au trecut nervii instant. O iubesc.
In caz ca nu stiti melodia, iaca:

miercuri, 15 ianuarie 2014

De gradinita

Ieri am trimis bunica sa vada cum sta treaba cu inscrierea la gradinita. A fost muuult mai ok decat mi-am imaginat. In primul rand ca imi primeste copilul la 3 ani fara 2 luni. Asta era cea mai mare teama a mea. Va incepe in septembrie, grupa de dimineata, de la 8 la 12. Nu am vrut program lung. Am bunica acasa, sunt norocoasa. Ne-a invitat sa venim intr-o zi sa vedem conditiile, sa o cunoasca si Bia pe doamna educatoare, sa vedem daca ii place. Nu cred ca vor fi alte probleme, momentan  mi s-a luat o maaare piatra de pe inima.
***
In cinstea faptului ca am rezolvat cu gradi, Bia s-a impopotonat. Si-a trantit in cap o caciula broasca (verde), si-a pus la gat fularul roz, si-a luat geanta dovleac (portocalie) si a decretat: "Pec a pimbaie!" Arata asa:

***
Tot ieri, a vrut sa se joace cu lipiciul. Am zis ca nu e cazul.
- Mama, cu lipiciul o sa te joci cand pleci la gradinita!
Motiv pt care a luat lipiciul, si l-a pus in geanta si a plecat. 
- Pec a gadinita! Hai si tu!

luni, 13 ianuarie 2014

Progrese

Aseara imi povestea:
- Mami! De ziua mea am pimit tooot! Buuun bun! A cantat "La multi ani taiascaaaa! Biaca sa taiascaaa!" Toti copiii a cantat! Si am papat toot cu mana! Am pus mana si Issa a pus: "Nuuuuu!" A Issa nu pacut totu!
Fix asa cum a zis ea s-a intamplat. Doar ca ziua ei a dost acum aproape 2 luni. Si a tinut minte.

Azi cobora treptele numarandu-le: "Una, teeei, sapteee, inca saptee, ooopt, noooo, dece!"

marți, 7 ianuarie 2014

RATP

Intotdeauna mi-a placut sa merg cu autobuzul. Studiez oarecum oaamenii din jurul meu, imi inchipui cum isi traiesc viata dupa ce parasesc masina, invat de la ei...
In statia din centru era o doamna. Trecuta de 60 de ani, cu infatisare placuta si palton impecabil. Parul era un blond roscat si buzele subtiri. Avea  o intelepciune si un calm izvorate dintr-o bogata experienta de viata. Si o tumora cat o minge de tenis sub urechea stanga. Am studiat-o cu nesimtire pana s-a urcat in autobuz. Parea ca nu o deranjeaza, nici macar nu o baga in seama. Era impacata cu situatia. Mi-a placut enorm. Nu stiu de ce, avea un calm desavarsit si o liniste interioara care se transimtea catre cei din jurul ei.

Am urcat apoi intr-un autobuz aglomerat. Erau acolo, inghesuiti langa geam doi nenisori in varsta. Conversau.
- Stai, vino mai aproape, asa sunt tinerii din ziua de azi, la fiecare ststie urca unii si coboara altii!
Inca mai incerc sa aflu ce a vrut sa spuna autorul cu aceasta fraza memorabila.

Cand am ajuns aproape de cap de linie, s-a eliberat un loc langa mine. M-am asezat doar ca sa descopar 2 batranei, sot si sotie, stand in picioare langa mine. Nu erau genul nesimtit (stiti voi, aia care vi se aseaza in cap si tusesc cu subinteles) asa ca m-am ridicat sa le ofer locul. S-a asezat el cu un zambet satisfacut... Din nou am ramas masca.
Pacat ca n-a durat decat juma de ora drumul, cine stie ce alte minuni descopeream....

luni, 6 ianuarie 2014

Just a perfect day

Daca vremea ar putea fi controlata de mine, toate zilele ar fi perfecte. Dimineata m-ar trezi un soare caldut, max. 25 grade.Am manca un mic dejun rapid, branza, rosii, oua, ne-am imbraca frumos si am iesi in parc. N-are Mizilul parcuri multe, dar e placut sa alergi prin toate, sa te bucuri de umbra racoritoare a pomilor abia infloriti, sa inspiri mireasma de tei si iasomie (daca tot ccontrolez vremea, anotimpurile de ce sa nu le controlez?). Buuun, ziceam ca alergam amandoua fericite, luam topoganele la rand, ne dam in leagane si mirosim flori. La pranz venim fuga acasa ca se intuneca a ploaie. Mancam cartofi prajiti cu salata de ridichi cu ceapa verde si salata verde, apoi ne bagam extenuate la somn. Cand ne trezim un strat gros de zapada acopera totul si ninge linistit si cu fulgi cat pumnul. Rontaim un pumn de nuci, mancam un mar si iesim in zapada deasa si moale. Ne tavalim, facem bulgari si ne dam cu sania. Spre seara ne retragem in casa la o cana de ciocolata calda si o portie generoasa de pui prajit in tuci cu mujdei de usturoi. Dupa ce culc copilul mai ies o tura in zapada deja batatorita. Nu mai ninge. E o noapte senina di geroasa, numai buna de o plimbare pe sub felinarele aprinse. Cand intram in casa cu turturi in par, bem o cana de vin fiert si adormim si noi fericiti alaturi de copil.

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Dimineata, la pranz si seara

Ieri dimineata nu m-a mai trezit nimeni din somn. M-am trezit buimaca pe la 9, deja dormisem prea mult. Bianca se juca in liniste langa mine in pat. Habar n-am de cat timp era treaza. Tot ce stiu e ca n-a mai gasit de cuviinta sa imi dea cu piciorul in cap, nici sa ma scobeasca cu degetele in ochi. Sper sa fe la fel in fiecare dimineata de acum inainte.
Ieri la pranz a decretat: "Eu nu dooooom! Nu iau a naniiii!" Pana la urma a convins-o Radu sa mearga in pat, explicandu-i ca: "Uite, tati, daca dormi putin acum, cand te trezesti faci cu mami biscuiti!" A fost de acord. In maxim juma de ora se infiinta langa mine in bucatarie: "Bicuiti?" Mna, abia bagasem aluatul la frigider... am tras de timp cum am putut juma de ora. Dupa care mi-a mancat jumate din aluat, a folosit cu placere formele si a iesit o tava de biscuiti cam asa:

Mai aveam o gramada de aluat, au mai iesit inca 2 tavi, Bia nu a mai fost interesata la nici una din ele. Ba, mai mult, dupa ce a mancat o gramada de aluat crud, nici biscuitii copti nu au mai prezentat cine stie ce interes.
Dupa doar o jumatate de ora de somn la pranz, eram convinsa ca o loveste crunt oboseala pana ajungem la ora de culcare. Si, cum sunt o persoana deosebit de sadica uneori, am decis sa o spal pe cap in seara asta. Ma asteptam la urlete si proteste crunte, ma hotarasem ca voi fi calma. Ne-am jucat in apa cu spuma cat am putut de mult. (Iar o chestie relativa, cum a pus mana pe unul dn picioarele proprii, Bia a decretat: "iesti chieteeee! Hai afaia si nu cade picioiu!") Am samponat-o - nimic, am pus dusul sa o clatesc - nimic. Ba, mai mult se auzea din cand in cand cate un: "Mmmmm, ce bine eeee!"
Jesus! Unde o fi copilul meu, si cine naiba i-a luat locul anul asta?

joi, 2 ianuarie 2014

2014 va fi anul in care...


  • imi gasesc job si ma plang de naveta
  • nu beau cola (cafea, in schimb beau in continuare mniam mniam)
  • ma joc mai mult
  • vegetez mai putin
  • nu fumez
Atat, nu prea multe ca ma plictisesc.