Dimineata, la pranz si seara

Ieri dimineata nu m-a mai trezit nimeni din somn. M-am trezit buimaca pe la 9, deja dormisem prea mult. Bianca se juca in liniste langa mine in pat. Habar n-am de cat timp era treaza. Tot ce stiu e ca n-a mai gasit de cuviinta sa imi dea cu piciorul in cap, nici sa ma scobeasca cu degetele in ochi. Sper sa fe la fel in fiecare dimineata de acum inainte.
Ieri la pranz a decretat: "Eu nu dooooom! Nu iau a naniiii!" Pana la urma a convins-o Radu sa mearga in pat, explicandu-i ca: "Uite, tati, daca dormi putin acum, cand te trezesti faci cu mami biscuiti!" A fost de acord. In maxim juma de ora se infiinta langa mine in bucatarie: "Bicuiti?" Mna, abia bagasem aluatul la frigider... am tras de timp cum am putut juma de ora. Dupa care mi-a mancat jumate din aluat, a folosit cu placere formele si a iesit o tava de biscuiti cam asa:

Mai aveam o gramada de aluat, au mai iesit inca 2 tavi, Bia nu a mai fost interesata la nici una din ele. Ba, mai mult, dupa ce a mancat o gramada de aluat crud, nici biscuitii copti nu au mai prezentat cine stie ce interes.

Dupa doar o jumatate de ora de somn la pranz, eram convinsa ca o loveste crunt oboseala pana ajungem la ora de culcare. Si, cum sunt o persoana deosebit de sadica uneori, am decis sa o spal pe cap in seara asta. Ma asteptam la urlete si proteste crunte, ma hotarasem ca voi fi calma. Ne-am jucat in apa cu spuma cat am putut de mult. (Iar o chestie relativa, cum a pus mana pe unul dn picioarele proprii, Bia a decretat: "iesti chieteeee! Hai afaia si nu cade picioiu!") Am samponat-o - nimic, am pus dusul sa o clatesc - nimic. Ba, mai mult se auzea din cand in cand cate un: "Mmmmm, ce bine eeee!"

Jesus! Unde o fi copilul meu, si cine naiba i-a luat locul anul asta?