Mana rupta!

Cat de mama denaturata sunt eu v-am mai povestit. Ca o las sa faca lucruri considerate periculoase pt copiii, si asta o stiti. Ca nu o las sa se dea cu fundul de pamant pe unde apuca, si nici sa manance ciocolata, si asta stiti. Dar aseara, aseara cand veneam de la tara, dupa o zi frumoasa, in care s-a jucat si a topait peste tot, o tineam de mana sa traversam strada. Insist sa fac asta, in ciuda independentei copilului meu. Ea mai protesteaza din cand in cand, ca mnah, e fata mare, poate sa traverseze si singura. Si a tras de mana, sa treaca singura strada. Nu i-am dat drumul. Am simtit cum ii pocneste incheietura. Si a inceput sa urle. Era noapte, nu puteam sa vad daca s-a umflat sau nu. Urcam in casa, copilul plange in continuare ca o doare mana. Si nu o misca, deloc. Ii dau o jucarie rece de la congelator. Urla in continuare. O dezbrac si verific daca nu cumva e umflata sau vanata. Intre timp ii dau sa tina jucaria in mana ranita. O ia cu incredere. Rasuflu usurata. Nu e umflata. E ok! Imi povesteste o prietena ca fetitei ei i s-a umflat mana abia a doua zi... Iar ma panichez. Cum pana mea pot sa ii fac eu rau copilului meu?!? Nu mai plange. Foloseste mana normal... O bag la somn. De dimineata iar plange ca o doare mana si sa o pup. Ma aplec sa o pup si sa verific. Imi intinde cealalta mana. Ma bufneste rasul. Insista sa o pup. Pup fata, si mergem impreuna sa ne facem toaleta de dimineata.