Aproape o podinise plansul. Am dat-o jos din scaunul de masa si am luat-o de manute.
- Hai sa mergem la tati! Unde e tati?
A infipt bine picioarele grasune in gresie. S-a uitat intai la usa, apoi la mine, apoi a pus un pas. Si inca unul... doi... S-a oprit in dreptul masinii de spalat vase. Mi-a dat drumul hotarata la o mana. A incercat sa ajunga la butoane. Priveste cu jind butoanele care sunt inca prea sus. Ofteaza si incearca sa apuce aptibildurile de pe masina. Nu reuseste. Isi infige lacom gura in metalul masinii. Scuipa. Se uita zambitoare la mine.
- Hai la tati, mai stii unde e? Unde e tati?
Se uita zambind la usa. Ma apuca hotarata de celalalta mana si porneste iar. Se opreste in fata usii de la cuptor. Isi admira reflexia si rade zgomotos. Iese hotarata pe usa. Analizeaza cu atentie holul. Se uita cand in stanga, cand in dreapta. Se mai uita o data la mine.
- Ai dreptate. Tati e in sufragerie. Hai sa vedem ce face.
Porneste hotarata spre sufragerie. Calca apasat si repede, ca un om care are o tinta clara. Intra in sufragerie, il vede si zambeste. Mai face cativa pasi si ajunge in dreptul lui. Scoate un chiot de bucurie. O iau in brate si o laud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu