Nu intelegi ce s-a intamplat, nu mai ai pe nimeni, nu poti sa te plangi nimanui si te afunzi in singuratate...
E usor sa fii singur intr-o mare de oameni...
Dar, lasand dezamagirile la o parte, viata e frumoasa si eu tin sa va impartasesc cate putin din ea. Asa, un pic, doar cat sa va faceti o idee... am un sot care ma enerveaza la culme cateodata si o fetita care face numai minuni, si, anul trecut pe vremea asta imi imaginam cu totul altfel viata. Rotunjimea burtii ma facea sa visez frumos, la povesti si joaca, la casuta mea plina de copii si veselie, si neaparat de pisoi, mii si mii de pisoi frumosi si colorati...
Intre timp stau cu chirie intr-un apartament pe care nu mi-l permit, intr-un oras care nu imi place deloc (alternativa e nasoala rau) si copilul imi scoate peri albi...
Am crezut ca odata cu aparitia bebelunei totul se va colora in roz, sotul meu va lasa joaca pe calculator si se va maturiza si responsabiliza si n-a fost deloc asa... Acum am de crescut 2 copii - si ce daca are 30 de ani, tot ca un copil se poarta- banii nu ajung deloc si viata mea e pusa pe hold pe termen nedefinit...
This sux, huh?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu