Decizia mea în legatură cu religia ei e să nu iau nici o decizie. Am hotarât candva demult ca fiica mea să creadă fix în ce va vrea ea... Știu că e greu... Am avut de înfruntat părinți nervoși și neînțelegători, replici de genul: "D-aia plânge noaptea că nu e botezată!" sau "Copilul ăsta o să moară tânăr, cum ai putut să o scoti afară înainte să-i citească popa, ești inconștientă!"
Eu și Radu suntem botezați creștin ortodocși... Am ales să credem fiecare în altceva, fiecare respectând opțiunea celuilalt. Mi se pare că pentru a putea crede în ceva trebuie să fii cât de cât conștient de gestul tău, iar un copil nou născut, cu siguranță nu poate să facă acest lucru. Drept urmare, cu încăpățânarea specifică mie spun: Copilul meu crede în ce vrea el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu