miercuri, 11 decembrie 2013

Vai de parintii care nu asculta de copii

Ieri dupa amiaza ma jucam cu fi-mea in dormitor. Radu, in sufragerie butona calculatorul. Noi stinsesem lumina si ne jucam cu lanterna. O lanterna sanatoasa, din metal imbracat in cauciuc, mare si grea. Nu suficient de grea sa nu o poata ridica fi-mea, dar nici usoara sa crape la prima busitura. La un moment dat se intrerupe din ce facea si intreaba:
- Unde-i suseta mea?
- Suzeta se odihneste acum. Cand facem nani, mami ti-o da.
- E la tine suseta mea?
- Nu e la mine, uite, hai sa mai facem un pic de lumina pe tavan.
- (razand) Ba daaaa, la tine eeeee! (nu era) Da suseta meaaa!
- Mami, uite, nu e la mine (si ii arat buzunarele) cauta si tu!
Ma controleaza ea constiincios, descopera ca nu e suzeta nicaieri, isi maraie in barba un : "Uff! Fi-ai!" si continua joaca. Dupa vreo doua minute, se intoarce la mine si imi trage cu lanterna fix intre ochi!
-Na! Ai pitit suseta mea!
Raman consternata vreo 2 secunde  ma repliez, incerc sa frec locul dureros, ma intorc cu spatele, ii zic ca m-am suparat pe ea si incep sa plang. O aud bolborosind in spatele meu:
- EU si supaiata! a pitit suseta!
Se ridica si pleaca in sufragerie la tac'su. Se aseaza cuminte (prea cuminte) la desene. Eu imi frec in continuare locul busiturii, ies din dormitor, ma uit in oglinda sa nu am vanatai si merg dupa ea. Il aud pe Radu:
- Bianca, ai patit ceva?
-Da si supaiata! Si bong! , ii plezneste si lui un dos de palma peste ochi. Se supara si el si nu o mai baa in seama. Mandra incepe sa urle de nervi. O ignoram cu succes, se linisteste, ma apuc sa ii fac de mancare, o asez la masa, ii pun mancarea in fata, mananca cam jumate, apoi imi mai plezneste una (era fierbinte). a mut de langa ea si nu o mai bag in seama pana nu se linisteste.

Nu stiu cum sa reactionez in situatii din astea. Raman masca, ma gandesc sa o cert, sa o pedepsesc, dar parca nimic nu doare mai tare decat indiferenta. Any thoughts?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu