Ora de culcare

Dupa cum ziceam in postul anterior schimbarea orei ne afecteaza pe amandoua. Ea se agita mai tare cand vine ora de culcare, e mai obosita decat de obicei si muult mai irascibila. Ieri la pranz, dupa juma de ora de foieli, povesti si rugaminti:

- Mami! E ora de culcare... Hai sa facem nani!
- Nu fac nani!
- Hai mama, hai sa dormim!
- Nu dooooooom!
- Mama, da' culca-te odata!
- Cuca-te tu!

Cum e cu schimbarea orei

De cand s-a dat ceasul cu o ora inapoi suntem total bulversate. Si eu si ea. Eu din cauza ei, dar, ma rog... Nu reusesc de nici o culoare sa gasesc un program zilnic pentru noi amandoua. Si copilul are nevoie de rutina. Mai nou, se baga seara la somn la 8. Si la maxim 6 jumate e fresh. Ea. Eu nu. La pranz isi doreste sa adoarma pe la 10, 10 jumate. Trag de ea pana pe la 11. Avand in vedere ca eu nu pot sa fiu functionala la 6 jumate, sunt buimaca toata ziua. nu-s in stare de activitati jucause si ghiduse, nici macar de un zambet intre nu prea sunt in stare. Deci ma bag si eu la pranz langa ea. Dupa amiaza e fun. Dar dimineata? Dimineata e crunta. Cat mai tine toata treaba asta????

Midnight fun

Week-end-ul asta suntem doar noi, fetele... Vine si sor'mea sa ne tina companie. Am descoperit ca obisnuinta de a avea pe cineva langa mine seara de seara m-a facut sa am un gol in stomac... Parca lipseste ceva... si e greu rau de tot....
Cam atat despre mine, sa revenim la lucruri mai serioase. Ieri am abandonat copilul in fata televizorului si mi-am vazut de ale mele... Stiu, urat gest, noroc ca nu o fac prea des. Drept razbunare s-a trezit de nenumarate ori peste noapte: "Fac pisu!"," Nuuuu la olita, la wc!", "Vreau apa, vreau lapte, fac caca", "Unde-i suzeta MEAAAAAA." Totul a culminat cu caca pe wc la 4 dimineata! O juma de ora eu o intrebam: "Gata mama? Mai ai?" Si ea raspundea : "Mai am putin!"
In speranta ca noatea asta nu se va repeta prea curand: Have a nice week-end!

Program

Ieri am facut o ramada de treaba. Am facut curat in casa.... Bianca statea linistita in dormitor si se juca... Am terminat primul dormitor, ma duc sa vad ce face. Mi-a intins srvetele umede in toata camera. Stergea praful. Adun servetelele si o iau sa punem rufe la spalat. Ii place asta. apoi ne-am jucat amandoua. N-am mai stat demuuult la joaca cu ea. Ma linisteste sa desenam/citim/tratam papusile. Am spalat vasele. M-a boscorodit. Ca ea nu vine cu mine la bucatarie. A ramas in camera la ea. Spalam o farfurie, dadeam o tura in dormitor sa desenez ceva, ma intoceam in bucatarie. A fost cea mai relaxanta ora din viata mea. I-am dat sa manance si am bagat-o la somn. A urlat de tot neamul. Tipa: "Nu iau dooooom!", si trantea cu picioarele in pat. O ora. Ajunsesem sa cred ca e ceva in neregula cu mine. Daca nu-s in stare sa culc o pustoaica de 2 ani, atunci ce puii mei sunt eu in stare sa fac. Dupa aia am scos rufele din masina. Am scos din masina de spalat urmatoarele: 2 pietre, 5 fise de 50 bani, 2 lei, miez de nuca, 2 chei si o frunza.... trebuie neaparat sa incep sa o caut in buzunare ca nu mai tine.
Apoi a venit soacra-mea si am taiat-o la Lidl. Am cumparat toate tampeniile si ne-am petrecut dupa amiaza mancand junk-food. Adica: floricele, napolitane, alune. Buuuneee! Si am facut ardei umpluti.
Seara s-a culcat linistita. S-a trezit pe la 2 tipand ca o doare ochiul. Nu era rosu/umflat, nu curgea. I-am dat nurofen si s-a linistit. Alfel nu a vrut. O fi fitza sauii radiaza durerea de la molari?

...

Avand in vedere ca ieri am expediat copilul la socri nu prea mai am ce sa va povestesc despre ea. Doar ca a fost mega fericita cand a ajuns acasa. Dupa ce a sunat la usa si i-am deschis se citea bucuria in ochii ei. Bucuria ca ma vede in sfarsit, ca sunt acolo, ca n-am disparut undeva si am uitat sa ma intorc. Ma ia cu tremuratul ori de cate ori imi dau seama ca exista cineva pe lumea asta care poate sa ma iubeasca atat de mult neconditionat. Azi noapte s-a trezit, s-a dat jos din pat si a deschis usa la dormitor. Toate astea in timp ce eu dormeam linistita in pat. M-am speriat rau. M-am speriat ca poate sa i se intample ceva in timp ce eu dorm, in timp ce eu sunt cu gandurile aiurea, sau cu ochii in alta parte. Mi-am dat seama ca nu pot sa o supraveghez non stop, e imposibil. Si m-am speriat. Apoi mi-am adus aminte ca instinctul mi-a zis sa o invat sa isi poarte de grija. Sa se fereasca singura de lucrurile care ar putea sa ii dauneze. Sa nu se duca la caini straini pe strada. De oameni straini a invatat-o instinctul ei sa se fereasca. Sa nu se catere pe undeva de unde nu mai poate cobori. Sa nu plece de langa mine unde nu ma poate vedea. Si mi-am dat seama ca sunt norocoasa. Ca sufletul meu sta la locul lui cand plecam la plimbare. Poate ca din afara pare ca e prea lipita de mine. Eu stiu ca are un mare grad de independenta asociata cu o intelepciune pe care eu nu stiu daca o voi avea vreodata.

Cum am petrecut ziua mea

Dorm pe mine. Azi noapte am avut un tantar. Am crezut ca am scapat de ei pe anul asta. Se pare ca nu. La 3 jumate s-a trezit mandra sa bea laptic si sa faca pisu. A durat vreo juma de ora pana a adormit la loc. se tot freca pe maini si eu o boscorodeam. Nu intelegeam ce a apucat-o in miez de noapte. Dupa un timp au inceput sa ma manance mainile si picioarele. Apoi m-am dus la baie si am descoperit bubele specifice pe maini. Am injurat. M-am apucat sa caut pastilele pt tantari. Nu le-am gasit. Am injurat din nou. M-am dat cu spirt pe maini. Am gasit niste pastile mai vechi uitate in aparat. Le-am pus pe alea. M-am bagat in pat. Era 4 jumate deja. La 5 a inceput maraiala. Tipa: ""Maaaamiiii!" la 15 secunde distanta, fara nici un alt indiciu. Am luat-o in brate boscorodind in gand. S-a linistit. M-am linistit si eu. M-am dus in bucatarie sa beau apa. Am mai dat o tura de spirt pe bube. La 6 am adormit lemn. La 8 a dat mandra trezirea.
Fara sa stiu ce urmeaza sa se intample aseara am ascultat asta si m-am amuzat teribil:

Frustrari matinale

Aseara imi zicea al meu ca e fericit ca in sfarsit a venit sambata  si se poate trezi si el la o ora normala (10-11) si mi-am dat seama ca il invidiez. Eu ma trezesc cu fata de aproape 2 ani incoace. Rare de tot sunt ocaziile in care doarme mandra la bunici si eu ma pot trezi la o ora normala. Si atunci, din obisnuinta tot pe la 7-8 ma trezesc. Stiu ca sunt oameni care se trezesc muuuult mai devreme de o viata (mama de ex se trezeste la 5 jumate) si poate ca par un pic ipocrita repetand asta dar, ma jur, il invidiez rau, rau de tot. Atat.

Mai am una proaspata sambata dimineata. Ma frustreaza oamenii pe care ii intreb ceva si dau un raspuns de-a dreptul naucitor. De exemplu:

- Mergem la cafea sau stam acasa?
- Da.

sau

- Veniti pe la noi maine?
- Suna tentant.

... adica veniti sau nu? Ca mie incertitudinea asta imi crapa capul.
Sa traiesti, nasule!

Emotie de toamna

Am zis vreodata cat de mult imi place toamna? Toamna aia cu soare si frunze colorate. Cu o multime de copii care ies de la scoala, cu ciocolata calda si temperaturi optime (pt mine 22-24 grade e temperatura optima).
La noi ploua de 2 zile marunt si e frig rau. Toamna asta nu imi place. Mi-e frig si am copilul mucios si marait. Ea e obisnuita sa alerge pe afara cat e ziua de lunga. Acum trebuie sa caut activitati de stat in casa, jocuri care sa o atraga si sa o oboseasca nitel ca de 2 zile nu mai doarme omeneste. Si daca ea nu doarme bine, nici mie nu imi iese treaba cu somnul...
Pana acum avem plastilina, carioci, carti de colorat si planse pt invatat culorile. Aveti alte idei?

2 saptamani si jumatate

Am avut doua saptamani pline. Copilul mega atasat de fusta mea, al meu la munca toata ziua, socrii culeg via si eu trebuie sa fac curateniemancare in timp ce ma joc cu mandra. Ma dezobisnuisem de activitati din astea. Cu aceasta ocazie mi-am amintit cum e sa adormi la 8 jumate-9 in timp ce fredonezi: "Melc, melc codobelc". Era una din activitatile mele preferate in trecut. A durat 2 saptamani sa ma reobisnuiesc cu aceste activitati. Acum, cand stiu ca de saptamana viitoare mandra va fi din nou la tara pe timpul zilei parca regret nitel.

Dileme

- Mami? Iti face mama o surioara?
- Ce?????
- O surioara, un bebe mic cu care sa te joci.
- Bebe? DAAAAA!
- Vrei bebe?
- Daaa, hai, du-te?
- Unde sa ma duc mama?
- Faci bebe! Du-te!

Acuma cum explic eu copilului ca e doar o idee si ca dureaza destul de mult pana apare si bebe?

Noroi

Sunt agitata si nervoasa rau in ultima vreme. Gandurile se incapataneaza sa se amestece la mine in cap fara sa imbrace nici o forma coerenta. Doar ca, daca nu scriu anumite lucruri sigur le uit asa ca, there goes nothing:

De vreo saptamana m-am apucat sa frec toata casa. Smotru din ala serios, un fel de curatenie de primavara. (da, stiu ca untem in august). De 2 zile frec bucataria. Cu mutat mobila, scos toate (extraordinar de muuulte) oale si ulcele din dulapuri, spalat farfurii, cesti, cescute, dulapuri, aragaz....
De unde rezulta ca de 2 zile mancam cartofi prajiti, omlete, si alte chestii care se fac repede si fara efort. Aseara eram praf de oboseala, asa ca am lasat toate vasele gramada, masa nestransa, the works. De dimineata cand am bagat copilul in bucatarie sa ii dau cerealele m-au intampinat milioane de furnici... pe toata gresia, mai putin pe masa si in locurile unde lasasem mancare (cine sa le mai inteleaga si pe astea). Eu aveam ochii lipiti de somn, si simtul de observatie inca adormit. Mandra mea da sa puna un picior, se razgandeste, se opreste in dreptul usii (motiv de frana brusca si din partea mea a nu cad peste copil) si exclama: "Mami, nonoi!" Ma opresc, belesc ochii, observ ca noroiul se misca, aprind lumina, ii explic ca sunt furnici (aaa, fuica, mama, a pis-o!) si ca nu le prindem ca ne ciupesc. Apoi ma duc sa aduc mopul sa le facem baie.
Uite asa am frecat eu bucataria la 7 dimineata.

Minunata

Ca am un copil minunat stiti deja... Ca nu mai contenesc sa o laud iara stiti... Sa va povestesc din nou cat de minunat este copilul meu:
-cand am ajuns acasa de la spital cu ea s-a pus pe urlat. Si nu o mai linistem cu nimic. I-am facut supliment de lapte praf, ca am zis ca nu ii mai place țâța. S-a dovedit ca facuse caca si vroia schimbata. Apoi s-a linistit.
- copilul meu a avut colici de la 5 zile pana la 4 luni. In ciuda faptului ca ii bolborosea burta, ca ii dadeam (dobitoaca am fost) Espumisan in cantitati industriale, ca o durea ingrozitor, cand o luam in brate se linistea brusc si zambea larg de parca as fi fost eu cel mai minunat panaceu din lumea asta. Aceeasi strategie am reusit sa o aplic cu succes si in cazul durerilor dentare.
- de lapte de mama s-a lasat singura, fara regrete si fara scandal atunci cand a simtit ea ca parca as vrea si eu sa beau mai mult de o bere seara.
- la wc face singura fara sa imi bat eu capul vreun pic. Atat, cand am vazut ca e dornica sa faca pisu in alta parte decat in pampers i-am cumparat niste chilotei cu pesti si piscute. I-am zis ca plange pestele daca face pisu pe el. Acum are un an si 8 luni si nu face pisu nici noaptea in pampers.
- cand pica si se loveste, se ridica, se scutura si merge mai departe. Nu plange decat daca se loveste rau de tot. Si atunci se opreste instant cand o iau in brate.

Nu e perfecta, e rasfatata, se da cu curu de pamant destul de des, face ce vrea ea din mine si din tac'su, daaar, e copilul meu minunat si nu imi mai trebuie nimic altceva...
Nu eram pregatita pt ea, dar a avut grija sa imi arate ca viata cu un copil nu e deloc asa grea precum mi-o inchipuiam eu. Daca mi-ar garanta cineva ca si urmatorul va fi la fel, imediat m-as pune pe treaba.

Update

Are 1 an, 8 luni si 5 zile.
Are un vocabular bogat, exemplificat un pic mai jos. Topaie de bucurie, sare coarda daca i-o aduc in fata picioarelor, alearga, poarta conversatii, e vesela si canta.
Azi Bianca mea canta asa:  "pi pi găit, pi pi găit" adica sunt un pic pic indraostit, ce nu pricepeti...
Mai avem: "fute mami, fute..." adica "defa asta mami, desfa" ,
"mami da-mi muie" adica mure, ce credeati,
cacamu - tavanul
uai uai uai = vai vai vai (si se tine artistic de cap)
poilo - ploua
pacacu - capacul
... si o multime de cuvinte pe care le spune corect.
Face caca si pisu la WC in 90% din timp.
Stie sa numere pana la 10, spune poezii : "tica tica tica"si  "un pitic atat de mic" (varianta light, aia cu "... si ibricul s-a varsat").

Facebook style

Dupa ce am citit postul asta mi-am dat seama ca nu stii niciodata cine poate vedea pozele cu copilul tau pe care le-ai postat de bunavoie pe net. Asa ca m-am apucat sa fac ordine in poze. Apoi voi face ordine in prieteni. Nu de alta dar am observat ca am printre prieteni o gramada de oameni pe care nu-i cunosc. Si care nu mi-ar placea sa vada pozele mele cu Bianca.
 Voi pe cati dintre prietenii vostri de Facebook ii cunoasteti personal?
V-ati pus vreodata problema cine va citeste postarile, si mai mult, cine va poate poza sau filma fara ca voi sa va dati seama. In cate poze ati aparut accidental? Stiu ca traim in secolul tehnologiei, ca mai noi, lumea face poze la orice si le face publice, dar, la un moment dat, nu simtiti nevoia deintimitate, nu aveti nevoie de spatiul vostru, in care sa nu patrunda nici macar prietenii apropiati? Ce faceti cand descoperiti ca detalii din viata voastra, detalii pe care le credeati private, sunt cat se poate de publice.
Eu pana acum nu am constientizat aspectul asta. De acum voi avea mare grija cine poate sa vada ce fac eu public.

Discutii la ceas de seara...

Bianca are o prietena buna. Are 5 ani si o cheama Dani. (ma rog Daniela) Pe mama Danielei o cheama Cristina si este vecina cu soacra-mea la tara.
Aseara inainte de somn am avut urmatoarea discutie cu Bianca:
B(ianca): Dani?
M(ami): Unde e Dani?
B: Acasa... A mama iii...
M: Si ce face acasa?
B: Na na...
M: Face nani?
B: Nuuuu... Bataie, na na, obazica...
M: Cine a fost obraznica?
B: Dani... Bataie...
M: Dani a fost obraznica?
B: Daaa, Chitina, na na...
Si tot asa pana a adormit... Ufa... Now what?

Luni

M-am trezit pe la 9 jumate. Copilul era la bunici asa ca mi-am pus cafeaua si am deschis laptopul. Am aflat cu aceasta ocazie ca o buna prietena s-a hotarat sa divorteze. Banuiam ceva dar vestea tot m-a lovit in moalele capului. Ma decid sa sun la soacra-mea sa vad ce face pustoaica. Aflu ca socra-meu nu se simte bine. Imi trezesc sotul si plecam la tara sa luam fata. Al meu, buimac, in momentul in care afla ca tac'su se simte rau intra in fibrilatii, in 15 min ajungeam la tara (5 km). Bineinteles ca socra-meu nu vrea sa mearga la doctor, luam fata si o taiem acasa. Descopar ca laptopul nu se mai deschide. Injur de toti mortii si ranitii (am un vocabular taaaare bine dezvoltat) si bag copilul la somn (se facuse 12 intre timp). Aflu ca nu mai avem bani nici de paine. Injur din nou... Incerc sa gadil laptopul... nop, tot nu vrea.... Ufa, fara net si fara seriale va fi foarte plictisitor azi... Se trezeste mandra, ii dau sa manance si vreau sa o imbrac sa o scot la plimbare. Porneste furtuna. Injur, dezbrac fata si incerc sa ii gasesc o ocupatie cat imi fac eu de lucru in bucatarie. A facut asta timp de juma de ora:

Si acum imi bubuie capul.
S-a terminat furtuna si am iesit la plimbare. Am cumparat baloane. Am evitat masinutele din motiv de obsesie bebeluseasca. Evident Baloanele altor copii erau mai interesante. Motiv pt care copilul meu a inceput sa urle si sa dea cu curu de planeta. Discutat cu copii, facut schimb, multumit pe toata lumea. Liniste si pace (fix 3 minute). Descopera un carucior in miscare. Alearga dupa el urland: "Bebeeeeee!" Parintii nu se opresc. Dam cu curu de planeta iar. Caut ceva sa ii distraga atentia... Descopar un afis in vitrina la un pet-shop. I-l arat... Bianca descopera ca e magazinul inchis si se pune pe urlat... Imi bag picioarele si o duc acasa in ciuda protestelor evidente. O postez la desene, ii fac laptele, o bag la baie, apoi somn de voie.
Ma decid ca daca tot nu am net si nici laptop sa ma apuc de gatit. Mai fac o incercare sa aprind laptopul si.... tanaaaaa.... se aprinde!! Yuppyyy!!!
Fac  mancare, ma uit la film si stau pe Facebook.... A perfect ending for a perfect day!

Centrul "Familia ta"la Ploiesti

Am fost aseară la deschidere. Am lăsat un copil mârâit acasă si am fugit pana pe str. Traian sa ma întâlnesc cu multe mămici foarte mișto.  Si aici ma refer la Iulia Ghevrea si Bogdana Dobre. Pe restul nu le cunoșteam  nu știam ce le poate pielea, cât de calde sunt, într-un cuvânt habar n-aveam eu ce comunitate de mămici tari exista in Ploiesti. 

Eu multa vreme m-am simțit singura într-un oraș străin. Nu aveam pe cine sa întreb una, alta, nu aveam cu cine sa ies in parc, mai mult, de câte ori ieșeam cu fata în parc, sau la locuri de joaca ma oripilam de ce vedeam în jurul meu. Mămici țipând si înjurându-si proprii copii, spărgând semințe la locul de joaca, fumând si aruncând mucurile de țigară in nisipul cu care se joaca copii. Fi-mea a aterizat intr-un rahat de caine pt ca nimeni nu tine potăile la distanta de locul unde se joaca copiii, ba mai mult, din când in când vezi si câte un dulău trecând in fuga la câțiva centimetri de copii. Ma rog, am zis ca asta e, n-am ce face. Apoi am descoperit grupul Mămici Prahovene, si viziunea mea asupra vieții de mămică intr-un oraș de provincie s-a schimbat. Am găsit mămici de o cu totul alta mentalitate decât ce văzusem eu in cartier. Am văzut oameni care isi doreau ca lucrurile sa se schimbe in bine, oameni dedicați copiilor din dotare.

 Ei bine, oamenii ăștia m-au primit aseară la inaugurarea primului centru pt mămici (si tătici)  din Ploiesti. Mi-a părut rau ca nu am putut sta pana la sfârșit (din cauze de copil mârâit si tătic depășit de situație) n-as mai fi plecat de acolo. In sfârșit exista un loc unde sa imi duc copilul si sa si învețe ceva util. Exista ateliere pt copiii de toate vârstele,  ateliere pt mămici,  nu exista ateliere pt bunici, dar am înțeles ca aceasta problema e in curs de rezolvare.

In concluzie, oameni calzi, cu mintea la locul ei si mentalitate civilizata, o familie in adevăratul sens al cuvântului te așteaptă la Centrul "Familia Ta" In Ploiesti. Era timpul pt asa ceva si in provincie, multumesc fetelor ca sunteti acolo!

...

• când dormi fix 2 ore pe noapte pt ca ea s-a decis ca nelegănată nu doarme. Deloc.
• când trebuie să îi pregătești micul dejun și urlă dacă încerci să o lasi oriunde altundeva decat în brațe
• când îți pică ochii în gură și copilul nu vrea să mănânce pt că il dor dinții
• când te simți neputincios in fata durerilor lui, si nu poți face nimic sa i le alini, măcar asa, un pic
• când simți ca îți vine sa îți iei lumea in cap, sa fugi departe si sa nu te uiți nici o secundă înapoi
• când ai de luat decizii importante si copilul urla atât de tare ca nu te poți auzi gândind
• când doar ce ai terminat de făcut curățenie si descoperi sticla cu Actimel vărsată fix in mijlocul covorului 

Toate momentele astea sunt șterse cu buretele de un "Mamaaaa" bine plasat si un pupic fără nici un motiv aparent. Și ți se reîncarcă automat bateriile cu energie bebeluseasca si sufletul de dragoste pt boțul de om din fața ta.

Program zilnic 1 an jumate

Trezirea: 6-6:30 - nașpa rău... copil mârâit, mamă cu ochii lipiți; 6:30 - 7:30 - fantastic, obosește repede, la prânz adoarme mult mai ușor (deși sunt șanse să doarmă mai mult ceea ce afectează sigur somnul de seară); 7:30 - 8:30 - extraordinar, se întâmplă foarte rar si ne bucurăm de fiecare zi când se trezește așa
Micul dejun - durează cam jumate de oră din momentul trezirii

Stăm pe oliță - o oră, timp în care ne jucăm cu toate (dar absolut toate) jucăriile, învățăm lucruri noi, citim, vorbim, copilul e odihnit, vesel și deschis la lucruri noi

Curățenie, mâncare, treburi casnice - până la prânz asta facem.

Prânzul - 11:30 - 12 - mănâncă repede o ciorbiță, sau supă de pui

Somn - 12 - 14 - liniște, pace și somn, atât ea cât și eu.

14 - 15 - alergat după copil  să îl îmbrac să mergem la tobogane.

15-17 - locul de joacă plin, eu alerg după ea, ea aleargă după copiii mai mari. E locul preferat de scormonit după mucuri de țigară și rahat de câine  Plecam la 17 după rugăminți fierbinți, promisiuni că nu mai calc în veci cu mândra pe acolo și urlete disperate.

17 - 19:30 - ne spălăm pe mâini și mâncăm felul 2 (mâncare gătită +desert fructe), îl călărim pe tati,  că doar s-a odihnit la muncă, nu? Și ne uităm la televizor.

19:30 -20:30 - spălat pe dinți (mami, scuipă, nu înghiți) , întâi freacă mami dinții și apoi Bianca, după care intrăm în baie unde împroșcă apa peste tot, urlă ca din gură de șarpe când încearcă mami să o spele pe cap și protestează vehement la orice încercare de a o scoate din cadă - o bucurie. Urmează îmbrăcatul în pijamale și lăpticul... fără evenimente deosebite.

20:30 - 21 - somn de voie oh joy. Mami mai are de făcut cina, de spălat vasele, de făcut duș și băgat la somn că nu se știe niciodată ce gânduri are puștoaica.

Noaptea se trezește o dată să mănânce (pe la 12 - 1) si o dată să o luăm în pat cu noi (pe la 4-5).